Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
Casă Van Gogh de la Educlass
Într-o zi, când a venit acasă mai mult amețit decât pe o singură cărare, Ilarion l-a auzit pe Sebi întrebându-l: Tati, vii să ne jucăm cu jocuri de construit?. Ceea ce bărbatul a făcut deîndată ce a reușit să se așeze cumscade pe covorul din living, unde Sebi înșirase mai multe cuburi și cubulețe colorate, precum și alte obiecte mici, unele ascuțite, nerecomandate copiilor mai mici de 3 ani și, avea să constate Ilarion, nerecomandate nici bărbaților veniți acasă după lăsarea nopții, cu câteva beri la bord.
S-au jucat. Nimeni nu poate contesta asta. Sebi avea o întreagă gamă de jocuri creative și jocuri de construit, de la înțepătoarele piese de Marocco la titirezuri, jocuri de domino, dinozauri plimbăreți, MiculArhitect și tot tacâmul de jucării și jucărioare care, se pare, i-au dezvoltat lui Sebi, cu supramăsură, imaginația, creativitatea, dexteritatea și, nu în ultimul rând, inteligența – dar cu care s-a născut, de altfel, ține mereu să precizeze Ilarion, făcând cu ochiul în sensul că, mă-nțelegi, e fiu-meu, de-aia.
După experiența din acea seară, când lui Ilarion i-a intrat în fund un bețișor de Marocco, cu complicații care merită o descriere separată, bărbatul a început să fie mai atent cu educația copilului, de care devenea din ce în ce mai mândru – a observat asta și dl. Lică.
N-a trecut mult, deci, până în ziua în care, proaspăt tuns, ras, frezat și mirosind a nou, a venit acasă cu un buchet de flori pentru nevastă, o pungă cu bomboane pentru fiu și, pe fondul uimirii generale, a aruncat bomba: Îl duc pe Sebi să ia lecții de pian (sau vioară, chitară sau canto) pentru copii, la școala Bravissimo, că am un client care lucrează acolo. Așa a devenit Sebi pui de artist, fără ca taică-său să fi fost artist vreodată.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns