Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
Dulăpiorul arhimultivitaminizant (P)
Doamna plinuță și încă tânără își trage sufletul înainte de a suna la apartamentul 46. Aude pași care se târăsc leneș (e ora patru după-amiaza, zi de duminică), zgomot de zăvor, vede un bărbat între două vârste, partea superioară (hmm, asta poate fi ori bine, ori rău, își zice), apoi scoate hârtiile și începe să spună despre sondaj. Renunță însă după câteva secunde, pentru că domnul în papuci de casă schițează gestul de a trânti ușa. Femeia își dă seama că n-avea rost nici povestea cu casa de copii năpăstuiți așa că, luminată de ceea ce avea să spună ulterior că a fost inspirația zilei, ba nu, a săptămânii, întreabă dacă domnul atât de cumsecade nu are ceva pentru sau măcar despre diabetul zaharat, că simte o sfârșeală așa și pe dincolo.