… Și atunci îi spunea vino și ea nu venea, nu știu de ce. Nu dispera, până la urmă va veni, unde să se ducă, dar ea nu venea. Treceau zile, săptămâni. Și din când în când îi spunea vino și ea nu venea. Până într-o zi când ea a venit, din cine știe ce capriciu, așa cum au câteodată femeile. Iar el era acolo, ca de fiecare dată. Dar, într-un fel, nu era. Nu mai era el, cel care așteptase. Se transformase. Plecase puțin. Dar nimeni nu și-a dat seama.