Cum care Arghiropol? Ilarion se uită la domnul Inginer cu nedumerire. Hai, domnu’ Inginer, cum să nu știi? Arghiropol. Mihai Sebastian Arghiropol. Scenaristul. Actorul. Managerul general al agenției de PR și Advertising “Media One”.
Domnul Inginer, care o așteaptă cu nerăbdare pe doamna expert PR, îl ascultă distrat pe vecinul de la șapte. Am auzit de Arghiropol de vreo douăzeci de ani. Pe vremea aia nici nu-l plănuia pe Sebi, nici n-o cunoștea pe femeia care avea să îi devină nevastă. Terminase o facultate, dar facultatea nu mai însemna mare lucru. Avea un job așa și așa, mai făcea mic comerț, mai făcea foamea ca să poată bea. Mai în stradă, la manifestații, la mitinguri, mai la Vama Veche, mai la Sinaia, cu gașca. Ca tot omul.
Stăteam la bloc. Alt bloc, nu ăsta. Mai la marginea Bucureștiului. Salutam pe toată lumea, dar nu știam pe nimeni. Nici nu mă interesa. Eram cu gândurile mele și de gât cu tot felul de gagici. Știi cum e… Într-o zi, prietena lui Ilarion din acea vreme i-a povestit, nu mai știe în ce context, despre un tip care înființase o agenție de PR și Advertising. O ce? Ilarion nu era prost, dar chestiile astea abia-abia intrau într-o Românie răvășită de patru decenii și jumătate de comunism.
Așa a aflat Ilarion despre Mihail Sebastian Arghiropol și reclama la vopsea pe care o filma atunci. O reclamă în care actorul principal era un câine peste care dăduse norocul: maidanezul de ieri devine câine de rasă și își găsește un stăpân cumsecade, după ce câțiva stropi de vopsea, acea vopsea, i se imprimă definitiv pe blana albă (dar cam murdară). Partea proastă, zice Ilarion, dar Inginerul încă nu-l ascultă, a fost că în prima parte a clipului câinele, un dalmațian get-beget, trebuia să nu aibă pete. Dar calculatoriștii care trebuia să șteargă petele la montaj n-au reușit să facă asta și pace.
Echipa lui Mihail Sebastian Arghiropol avea nevoie deci de un câine care să semene cu dalmațianul, dar să nu aibă pete. Un câine-dublură, adică, pe care să-l pună să joace prima parte a clipului, aia fără pete, să pregătească momentul culminant în care câinele pătat de vopseaua aia trainică și așa și pe dincolo se transformă în dalmațian și pleacă spre noua lui viață dând din coadă, explică Ilarion în vreme ce își dă seama că Inginerul are gândurile aiurea. Pare îngrijorat: dacă experta PR a pățit ceva? Sau dacă?…
Așa, și? Care-i treaba?, întreabă Inginerul, distrat.
Hehe, se bucură Ilarion că poate duce povestea mai departe, faza e că, din întâmplare, la mine la bloc se aciuase un câine alb, fără pete, care îmi devenise drag. Îl remarcasem mai degrabă decât pe vecini, nu știu de ce. Câinele lui Ilarion a devenit vedetă de clip publicitar (Mihail Sebastian Arghiropol spune și azi că era un câine talentat!) și, mai mult decât atât, i-a picat cu tronc regizorului, scenaristului și proprietarului de agenție încât l-a adoptat. I-a zis Pongo, la luat acasă și asta e. Dup-aia m-am mutat și eu de acolo. S-au întâmplat multe, între timp, de unele îmi mai amintesc, de altele nu, dar câinele ăla mi-a rămas la suflet și numele lui Arghiropol în cap, mai zice Ilarion, dar Inginerul iar nu-l aude, nu-l vede. La colțul străzii se vede silueta elegantă a doamnei expert PR.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns