Zâmbetul lui Fazil Say. Sursa: concerti.de
Concert inedit în această dimineață, într-un birou de pe Bulevardul Unirii, la Fântâni. Celebrul (pentru cunoscători) Black Earth, al fabulosului Fazil Say, a răsunat întâi timid, apoi din ce în ce mai profund. Întâi câteva fire de păr, apoi niște vârfuri de degete. Muzica a urcat după aceea încet, perfid, ca un virus, ca o eczemă altfel. Brrr! O „eczemă” Care se manifestă inițial prin expresia „a face pielea ca de găină”, după care se absoarbe, pătrunde precis, se stabilește în locul acela pe care nu-l găsești anume nici cu cel mai bun GPS, dar care știi că e. Sufletul.
Cam asta am simțit încă o dată ascultându-l pe Fazil Say, care dă concerte oricând, oriunde, oricui. Grație tehnologiei, internetului, dar mai presusu de toate grație grației divine care îl inspiră. Un concert Fazil Say, fie că e la Ateneu sau în săli încă și mai vestite din lume, fie că e pe monitorul laptopului sau al tabletei, este un spectacol complet atunci când îi vezi figura, când citești muzica pe chipul lui, care zâmbește într-un fel atât de aparte.
Sursa foto: Marco Borggreve / concerti.de (care a publicat un interviu fain cu Fazil Say; autor von Arnt Cobbers)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 