Mai întâi trebuie să te oprești la casa de bilete, dacă ai norocul ca stația de autobuz, la care ai ajuns, să aibă una. Eu am avut noroc, în dimineața geroasă de ianuarie. Pe nou (de ani buni), nu mai există bilete din hârtie, perforabile în autobuz. Acum există așa-numitul portofel electronic. O invenție revoluționară. 3,7 lei bucata, fără nicio călătorie inclusă (sic!). O călătorie cu autobuzul 123 sau cu orice alt autobuz, tramvai ori troleibuz cu sigla RATB costă 1,3 lei. „Dacă îl vreți personalizat, trebuie să mergeți la…”. Citește în continuare
Aureola boreală fotografiată de pe Stația Spațială
Lui Scott Kelly i-au plăcut aventura și matematica. A citit câteva cărți, a trecut niște examene, a dat niște teste și a devenit astronaut. A ajuns pe Stația Spațială, unde s-a întâmplat să îl cunoască mai bine pe Tim Peake. Scott e de la NASA, Tim de ESA.
Gerul văzut prin lentilă

Ger și zăpadă în parcarea dintre blocuri. Foto: Călin Hera (mfc)
Iarna văzută de la etajul șase
Vedere din București. Iarna văzută de la etajul șase. Foto: Călin Hera
Între două gânduri, o privire aruncată iernii, pe fereastra de la etajul șase. Clădirea Leu. Citește în continuare
Oscar 2016. Joy de la Jennifer Lawrence
Primul film cu nominalizare la Oscar văzut de mine este, o spun din capul locului, modest. Povestea e previzibilă și are happy-end (îi rog să mă scuze pentru această dezvăluire pe cei care aveau dubii). Joy rămâne un film cu Jennifer Lawrence și cam atât.
Rugă pentru gândacul puturos
Am un mesaj pentru gândacul puturos: chiar dacă pare mai cool să te muți la oraș, până la urmă o încurci, departe de locurile natale. Citește în continuare
Fotografie cu muzică
Mergeam în urmă cu patru ani la o lansare de carte specială. Și lansarea, cu muzică de cea mai bună calitate, live cu Walter Dionisie, cu picturi și o atmosferă creativă, la Sala Palatului, și cartea Apa de ploaie, scrisă de una din poetele mele preferate, Anca Oprescu (azi Dionisie), al cărui blog l-am descoperit cu bucurie și pe care l-am frecventat cu drag.
Îi spunea vino și ea nu venea
… Și atunci îi spunea vino și ea nu venea, nu știu de ce. Nu dispera, până la urmă va veni, unde să se ducă, dar ea nu venea. Treceau zile, săptămâni. Și din când în când îi spunea vino și ea nu venea. Până într-o zi când ea a venit, din cine știe ce capriciu, așa cum au câteodată femeile. Iar el era acolo, ca de fiecare dată. Dar, într-un fel, nu era. Nu mai era el, cel care așteptase. Se transformase. Plecase puțin. Dar nimeni nu și-a dat seama.
Mihai Eminescu, poliția, jandarmii și ceilalți. Revista presei
Cei mai mari dușmani ai lui Mihai Eminescu au fost comuniștii. Din nevoia de a glorifica pe cineva din trecut și fără urmași cu cine știe ce pretenții, i-au folosit scrierile sociale și naționaliste și au lătrat în difuzoare versuri minunate repetate până la silă și saturație. Subiectul Eminescu a fost practic nelipsit la examene de treaptă, bacalaureat, admiteri la Litere. Cum să-l îndrăgești într-adevăr atunci când îți este băgat cu sila pe gât? Răspunsul e lectura calmă, degrevată de prejudecăți. Dar cine are timp de asta? Citește în continuare
Oscar 2016. Nominalizările
Cea de-a 88-a ediție a Premiilor Oscar a intrat de azi în linie dreaptă, odată cu anunțul oficial privind nominalizările din acest an. Fără surprize, cu un film-vedetă, „The Revenant”, care a împușcat 12 nominalizări. Din păcate, „Aferim!” nu se află printre filmele nominalizate (avem însă un actor, Levente Molnar, aflat pe afișul lui „Son of Soul”). Dar hai să vedem lista completă a nominalizărilor, alături de promisiunea mea de a vedea cât mai multe și de a scrie ce părere am, așa cum am mai făcut-o cu filmele de Oscar.
Sper că faci bine acolo (vești de la Nabila)
Mi-a scris Nabila. Un mesaj scurt, percutant, tradus conștiincios prin Google Translate. Uneori mă fascinează aceste mesaje-spam. Ele ar trebui să agațe oameni. Să-i determine să intre în vorbă. Să ofere adrese poștale, conturi, PIN-uri. Pe vremuri, erau prințul african, ministrul tunisian, chinezul ori celebrul Bună ziua dragi de pe Facebook. Acum este Nabila. Abdel Nabila. Citește în continuare
Ziua aceea în care îți înveți fiul să schieze (MfC)
Ziua aceea în care îți înveți fiul să schieze. Așa ceva nu se poate uita.
P.S. Abia aștept să vă văd fotografiile de la Miercurea fără Cuvinte.
Înjurături de ceferiști, de care își amintește Emil Brumaru

Fotografia lui Emil Brumaru. Sursa: Wikipedia
Recidivez, vă trimit din nou și din nou, încă o dată și încă o dată, pe pagina de Facebook a poetului Emil Brumaru, unde crește poezia, se face sub ochii noștri. Faceți-vă obiceiul de a-l vizita pe poet măcar o dată pe zi, ca să citiți cele mai noi poezii brumariene, amintirile lui, gândurile lui, să vă luați porția de literatură. Doar ca să vă fac poftă, redau mai jos câteva rânduri despre o amintire legată de copilăria de la Belcești. Citește în continuare
Ce femei îi plac lui Emil Brumaru, poetul care în scris întinerește
Unul dintre cei mai activi oameni de pe Facebook, zona frecventată de mine (aka grupul celor 5000 de prieteni ai mei), este poetul Emil Brumaru. Postează aproape zilnic poeme, uneori mai multe pe zi. Face asta în special noaptea, căci de multe ori n-are somn. Citește în continuare
Nețărmurita dragoste a domnului Vicențiu Sisif
În fiecare dimineață își zicea că azi va fi mai bine și pleca așa, optimist, de acasă. Își vedea de treabă, mânca un sandwich la prânz, venea acasă, mai așeza un scaun, mai ștergea praful, uda florile, pregătea cina și aștepta cu încredere. Se făcea seară, lasă-mă acum, sunt obosită, mă doare capul, dă-te mai încolo că n-am loc, iar dimineață, în timp ce-i pregătea cafeaua, se gândea că azi va fi mai bine, n-are cum să nu.
Miercurea fără cuvinte, 1
Vă invit să participați la Miercurea fără Cuvinte. Este suficient să postați pe blogul vostru o fotografie sau un grupaj de fotografii și să aduceți linkul postării în tabelul de mai jos*. M-aș bucura să scrieți și câteva cuvinte la comentarii. Restul e distracție și, după cum ziceau strămoșii noștri, dacii, friendship. Have fun!
Citește în continuare
Marțea dinainte de miercurea fără cuvinte
Nu uitați! Mâine reîncepe Miercurea fără Cuvinte! Îi mulțumesc încă o dată prietenei noastre Carmen pentru ideea devenită tradiția de miercuri, pentru faptul că ne-a făcut dependenți și fiindcă mi-a acordat onoarea de a duce mai departe această frumoasă ștafetă. Citește în continuare
Urarea de Anul Nou a domnului Lică
Când era copil, dl. Lică abia aștepta să se facă mare, ca să stea treaz toată noaptea, ca părinții și unchii lui. Când s-a făcut mare, a trecut prin toate fazele: chefuri beții, revelioane în gașcă (dl. Lică era tipu’ cu chitara), revelioane romantice, după care a urmat dorința de a se băga în pat cât mai repede. Citește în continuare


















