Am un mesaj pentru gândacul puturos: chiar dacă pare mai cool să te muți la oraș, până la urmă o încurci, departe de locurile natale.
Departe adică de foșnetul lanurilor, de mirosul incomparabil al spicelor, al pământului noroios ori secetos, după caz.
Până la urmă, c-o moarte toți suntem datori, dar una e să ai de jur împrejur insecte din neamul tău sau din alte neamuri, alta să sfârșești într-un vas de toaletă ori, ceva mai glorios, pe un pervaz înghețat, la etajul al optulea al unui bloc în care locuiesc oameni, șoareci, șobolani și alți gândaci adaptați țevilor și altor crăpături: nesuferiții gândaci de bucătărie și mutanții lor.