Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Amintire de la sărutul de Cartea recordurilor
Sărutul tailandez. Aproape două zile au avut nevoie doi tailandezi ca să bată recordul pentru cel mai lung sărut. Aproape 48 de ore au stat gură-n gură. Pentru amatorii de statistici: fix 46 de ore, 24 de minute si 9 secunde! Se întâmpla în urmă cu fix cinci ani.
Trei prieteni pe Facebook
Roboțelul Facebook mi-a amintit azi-dimineață că fix în urmă cu niște ani (cred că vreo șase), mă împrieteneam cu trei persoane: un el și două ele.
Vedere din București. Femeia care a trecut de la chiloței la ghiocei. Foto: Călin Hera
În feluri și chipuri vine primăvara (chiar și înainte de, vorba dacilor, St. Valentine’s Day). Mie mi-a ieșit în cale la Piața Unirii sub forma unei doamne vânzătoare de ghiocei. De ce zic asta? Ce mi-a atras atenția, față de atâția domni și atâtea doamne și domnișoare care vând ghiocei?
Posterul filmului „Ilegitim”, care va avea premiera la Berlinala din acest an
Ca să înțelegi ce e ilegitim în filmul lui Adrian Sitaru, singurul lung metraj românesc prezent în selecția din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, trebuie să vezi filmul. Dacă n-ai avut șansa unei vizionări „de lucru”, o veste bună: premiera mondială va avea loc în data de 13 februarie. Vestea bună are un asterisc: proiecția are loc în capitala Germaniei ( Zoo Palast, 19:30, în prezența echipei). În România, premiera va avea loc în data de 18 martie; poate va fi premiera unui film premiat. Citește în continuare
Vedere din București. Palatul Parlamentului văzut de la Fântâni. Foto: Călin Hera
Alții nu știu cum sunt, dar pentru mine călătoriile cu metroul au ajuns de o vreme să fie întâlniri/reîntâlniri cu un vechi prieten rus. Uneori îi văd în treacăt barba rămânând în urmă pe după câte o coloană de la Piața Unirii, îi văd alteori pardesiul, din spate, pe scările rulante. Nu știu de ce, câteodată mi se pare că stă la coadă să-și cumpere o merdenea cu brânză sărată. Dar cel mai mult și mai mult îi văd pe prietenii noștri comuni (karamazovi, mîșkini, verhovenski, stavroghini și alte personaje cu nume complicate la primele pagini). V-ați prins, vechiul meu prieten rus este dl. Dostoievski.
Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
Despre diabetul de tip 2 și altele, de la Favio
Doamna plinuță și încă tânără își trage sufletul înainte de a suna la apartamentul 46. Aude pași care se târăsc leneș (e ora patru după-amiaza, zi de duminică), zgomot de zăvor, vede un bărbat între două vârste, partea superioară (hmm, asta poate fi ori bine, ori rău, își zice), apoi scoate hârtiile și începe să spună despre sondaj. Renunță însă după câteva secunde, pentru că domnul în papuci de casă schițează gestul de a trânti ușa. Femeia își dă seama că n-avea rost nici povestea cu casa de copii năpăstuiți așa că, luminată de ceea ce avea să spună ulterior că a fost inspirația zilei, ba nu, a săptămânii, întreabă dacă domnul atât de cumsecade nu are ceva pentru sau măcar despre diabetul zaharat, că simte o sfârșeală așa și pe dincolo. Citește în continuare
Cum care Arghiropol? Ilarion se uită la domnul Inginer cu nedumerire. Hai, domnu’ Inginer, cum să nu știi? Arghiropol. Mihai Sebastian Arghiropol. Scenaristul. Actorul. Managerul general al agenției de PR și Advertising “Media One”.
Zâmbetul lui Fazil Say. Sursa: concerti.de
Concert inedit în această dimineață, într-un birou de pe Bulevardul Unirii, la Fântâni. Celebrul (pentru cunoscători) Black Earth, al fabulosului Fazil Say, a răsunat întâi timid, apoi din ce în ce mai profund. Întâi câteva fire de păr, apoi niște vârfuri de degete. Muzica a urcat după aceea încet, perfid, ca un virus, ca o eczemă altfel. Brrr! O „eczemă” Care se manifestă inițial prin expresia „a face pielea ca de găină”, după care se absoarbe, pătrunde precis, se stabilește în locul acela pe care nu-l găsești anume nici cu cel mai bun GPS, dar care știi că e. Sufletul.
Nicolae Ceaușescu la vârsta de 15 ani (în 1933), într-un dosar al Poliției interbelice
E cald la birou, e cald în case, în apartamente, în cinematografe. Ar putea să fie și afară ceva mai cald, dar e iarnă și oricum nu aici vreau să ajung. N-a fost întotdeauna așa. Pe vremea lui Ceaușescu, gerul din miez de iarnă ori aerul fiert al zilelor de vară, în apartamentele din blocurile-cutie făceau parte dintr-o enervantă realitate. Nu doar în apartamente era cumplit, ci și acasă, la școală, la cinema sau la teatru. Resimțeam anotimpurile la modul cel mai direct.
Ilarion are o relație aparte cu cabinetele stomatologice din București. Pe de o parte fiindcă nevastă-sa, mama lui Sebi, lucra într-un astfel de cabinet atunci când s-au cunoscut, era asistenta celebrului medic T. E ciudat să te îndrăgostești de unul care stă cu gura deschisă fără să spună nimic, unul cu dantura departe de a fi perfectă, pe care o privești din punct de vedere profesional, dar viitoarea nevastă a lui Ilarion chiar așa a pățit. Dar de atunci a trecut mult timp, iar azi, când Ilarion și-a pus problema unui implant dentar și a dat de adresa http://clinicatrident.ro/, și-a amintit, firesc, de prima întâlnire cu nevastă-sa, cea din cabinetul stomatologic.
Atunci când vine vorba de rochii, doamna expert PR se simte în largul ei. Nu pentru că ar fi vreo expertă în rochii de seară sau rochii de club; e expertă într-un domeniu special: știe ce îi place ei însăși! Doamna expert PR a ajuns la un asemenea rafinament încât altceva nici nu mai contează, nici măcar detalii precum îi stă sau nu îi stă bine, e sau nu la modă etc. Pentru ea, cel mai important e să se simtă bine în rochia ei. Așa că domnul Inginer, care o iubește sincer, se bucură atunci când o aude „vino să vezi cea mai frumoasă rochie de seară pe care am găsit-o!”. Citește în continuare
Pufi avea câteva jucării cu care se juca mereu atunci când copiii nu erau cu el. Foto: Carina Hera
Niciodată nu i-am văzut ochii, se pare. Dar erau mari și jucăuși. Sunt convins de asta. La un câine, două lucrui nu mint: coada și ochii. Atunci când una e jucăușă, la fel sunt și ceilalți. Iar Pufi era un cățel jucăuș. Al naibii de jucăuș. Ca un copil mare. Citește în continuare
Nuntius România, prezență în media
Dl. Lică a fost de câteva ori în Grecia, vara, în concediu. L-a impresionat nonșalanța grecilor. Pe Fosta au impresionat-o bărbații greci. A spus că sunt frumoși. N-a comentat. Lui i s-a părut că femeile sunt ori foarte foarte frumoase, ori urâte rău – atunci când nu le mai pasă de firele de păr din bărbie sau de mustăți. Amândurora le-au plăcut plajele și mâncarea. Și ideea de siestă, dusă la rang de rafinament. Românii fac siesta pe șest. Grecii și-o asumă. I-a plăcut de el însuși când a spus asta. Fosta l-a privit drăgăstos. S-au iubit la ora siestei. Într-o zi, mult după ce Fosta a devenit fostă și grecii au început să aibă probleme cu siesta plătită, dl. Lică a aflat despre Nuntius România. La început a crezut că sunt unii care organizează nunți, ceea ce l-a contrariat.
Vedere din București, Piața Unirii. Foto: Călin Hera
Mai întâi trebuie să te oprești la casa de bilete, dacă ai norocul ca stația de autobuz, la care ai ajuns, să aibă una. Eu am avut noroc, în dimineața geroasă de ianuarie. Pe nou (de ani buni), nu mai există bilete din hârtie, perforabile în autobuz. Acum există așa-numitul portofel electronic. O invenție revoluționară. 3,7 lei bucata, fără nicio călătorie inclusă (sic!). O călătorie cu autobuzul 123 sau cu orice alt autobuz, tramvai ori troleibuz cu sigla RATB costă 1,3 lei. „Dacă îl vreți personalizat, trebuie să mergeți la…”. Citește în continuare
Aurora boreală văzută de pe Stația Spațială. Sursa: ESA/NASA
Lui Scott Kelly i-au plăcut aventura și matematica. A citit câteva cărți, a trecut niște examene, a dat niște teste și a devenit astronaut. A ajuns pe Stația Spațială, unde s-a întâmplat să îl cunoască mai bine pe Tim Peake. Scott e de la NASA, Tim de ESA.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 