Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Vedere din Balcic. Detaliu cu locul din care lipsește cana „Băsescu”. Sunt la locul lor cănile „Iohannis” și două „Ceaușescu”. Foto cu telefonul: Călin Hera
Prima oară când am văzut taraba cu căni am rămas paf. Cine ar cumpăra așa ceva? Cine ar da 5 leva ca să bea ceai din mutra lui Lenin sau din mutrele ălorlalți? Brrr!
Cal bulonez prezentat cu mândrie în Bâlciul Polovragi. Foto cu telefonul: Călin Hera
V-am povestit despre Bâlciul de la Polovragi și marea dezamăgire pe care am avut-o (confirmare a dezamăgirii precedente). A fost totuși un lucru care m-a impresionat. M-a dat gata. M-a lăsat pe spate. M-a făcut să zic „Pfuuui!”. Ceva neașteptat, la care m-am gândit mult timp după aceea. Și cum ar fi fost dacă?, mi-am zis, apoi am zâmbit în sinea-mi.
Tatăl, văzut de copiii lui. Sursa: InfoNaiv / arhiva personală
Am descoperit din întâmplare două portrete pe care copiii mei mi le-au făcut în urmă cu mulți ani. Fiul meu observase pe capul meu mai mult păr decât îmi dăduse fiică-mea – sau poate era el mai generos de felul lui. Mi-a văzut și sprâncenele, care sunt greu de neluat în seamă, s-o recunoaștem.
Vedere din București. Mireasa IOR face poze cu Mickey Mouse. Foto cu telefonul: Călin Hera
O mireasă care se respectă trebuie să-și facă poze în Parcul IOR: la intrare, la fântâni, la păuni, lângă lac, printre boscheți, pe alei, alături de Mickey Mouse sau strumfi. Asta pare a fi moda zilei.
Profu’ de sport spunea că are o singură pretenție de la noi: atunci când ne va vedea pe stradă, peste ani, să-i placă mersul nostru. „Pieptul sus, spatele drept!”, era refrenul orelor de Educație fizică, asezonat cu ture de școală, mersul piticului pe terenul de handbal, sărituri de tot felul, iar ture, plus mult fotbal. Așteptam cu nesaț ultimul sfert de oră, în care jucam fotbal pe grăbite, cu poftă, partide ce se duceau târziu, în pauze, când marginile terenului se umpleau de spectatori. Ne plăcea. Azi, după mulți ani, merg OK pe stradă și, dacă e de alergat, nu mi-e rușine cu „ținuta de alergare”. Atât că nu l-am mai întâlnit pe profu’ de sport, să văd ce părere are. Ultima oară când ne-am văzut a fost într-un context mai aparte, despre care voi povesti cândva. Era cu pac! pac!.
Vedere din București. Amintire de la ruperea de nori din 5 iulie, într-o zi ucigător de caniculară. Foto cu telefonul: Călin Hera
A venit. Ne bucuram. Ce vară plăcută! Dar a venit. Canicula. Din Sahara, cică. A făcut ravagii prin Vestul Europei. I-am văzut pe spectatorii de la Wimbledon doborâți de căldură. Iar acum a venit. Parșiv. Învăluitor. Critic. Deplin. Pretutindeni. 38 de grade Celsius. Îmbâcseală. Feriți-vă de tramvaie! A venit. Căldură mare. Cuptor.
Vedere din București. Imaginea fără cuvinte a unui fost copac din fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera
„A fost taiat un brad batrân
Fiindcă făcea prea multa umbră…*” (Nicolae Iorga)
O melodie destul de celebră pe vremea lui Ceaușescu, interpretată de o voce care ar fi meritat o soartă mai bună, cea a lui Cornel Constantiniu, se tânguia pentru tăierea unui brad bătrân. Iorga folosea imaginea bradului bătrân pentru a-și personifica soarta. Mi-am adus aminte vocea lui Constantiniu (mai jos puteți asculta o înregistrare postdecembristă) când m-am confruntat cu ceva ce m-a revoltat.
Spre finalul semestrului am făcut un experiment împreună cu studenții de la Jurnalism, anul al II-lea: i-am trimis, pe fiecare, aiurea, în lume. Mergeți, căscați ochii bine în stânga, în dreapta, în sus și în jos, citiți câte ceva despre locul cu pricina și scrieți un reportaj virtual astfel încât eu, cititorul, să văd, citind, ceea ce ați „văzut” voi.
#VinilBlogMeet în garaj la Europa FM. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cum sună muzica trupei Canon printre hituri AC/DC, Queen, Nirvana, Pink Floyd, Dire Straits ș.a.m.d.? Am fost curios, mai ales că nu-i ascultasem pe Ioan Evu, Mircea Goian și ceilalți de foarte multă vreme (să tot fie vreo 25 de ani plini). Așa că atunci când am aflat de inițiativa lui nea chinezu (o întâlnire pe bază de vinil, #VinilBlogMeet), am salutat-o cu entuziasm și i-am, cum se spune, dat curs. Îmi încolțise în minte ideea de a aduce muzica celor de la Canon în compania amintită mai sus.
Vedere din București. „Șarpe” în Platanul de la Podul Cotroceni – alb-negru, bătrân, frumos, puternic și rezistent la poluare. Foto cu telefonul: Calin Hera
Zmeură de curte. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cea mai bună zmeură am mâncat-o, nu e niciun secret, pe coclauri. Prin văi de intrare în Munții Retezat sau sus, în zone defrișate, unde zmeura este mică și atât de parfumată. La întrecere cu Moș Martin (nu odată!), care era mereu mai harnic – nu am avut parte de întâlniri periculoase, nici măcar schimbul de priviri din Munții Vrancei nu a fost periculos, ne despărțea un pârâu. Dar asta e altă poveste.
Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am avut într-una din zilele trecute suficient timp liber ca să fac o plimbare pe celebra stradă Mătăsari, de la Bd. Pache Protopopescu până la strada Matei Voievod. Cel mult zece minute la pas săltăreț, cale de o oră de căscat ochii. Știam că voi descoperi ceva, așa că mi-am rezervat o jumătate de oră pentru această excursie. A fost bine.
Vedere din București. Placa memorială pe un bloc construit acolo unde se afla Biserica Sfânta Vineri. Foto cu telefonul: Călin Hera
Treceam pe un trotuar. Am văzut o placă, pe un bloc. Text simplu: ”Pe acest loc s-a aflat Biserica Sfânta Vineri, demolată de regimul comunist în anul 1987. Această placă a fost pusă azi, 21.08.1991 pentru a cinsti memoria tuturor victimelor represiunii comuniste”.
”Aveam chef să mă simt bine, mă poate acuza cineva pentru asta?”. Atunci când pune astfel de întrebări, Ilarion îl lasă fără cuvinte pe dl. Lică. Dar Ilarion știe că dl. Lică își găsește repede cuvintele, așa că se grăbește să adauge: ”Până la urmă, nici nu costă atât de mult. Nu fumez, nu beau, decât câte o bere, nu joc la pariuri. Sunt de condamnat?”, reia Ilarion ideea. Dl. Lică nu îl condamnă. Îl înțelege. El însuși procedează la fel, dar nu face caz din asta.
Vedere din Bucureşti. Cerşetor în Piaţa Victoriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Treceam pe acolo. Bucureştiul e plin de cerşetori. Pe unii îi observi din prima, arată a cerşetori. Mulţi sar pe tine. Te agresează. Pe alţii nu-i observi, nu-i bănuieşti a fi ceea ce sunt. Dar înveţi repede că nu trebuie să îi priveşti în ochi; nici pe unii, nici pe ceilalţi. E mai sigur. Poate că de aceea mulţi oameni evită să se privească. Iar dacă nu se văd unii pe alţii, de ce s-ar mai obosi să zâmbească. Unii altora sau sieşi.
Immanuel Kant
Immanuel Kant prezintă, în lucrarea sa Despre pedagogie (1803), trei reguli privind libertatea copilului.
Voucher primit de Ilarion în loc să primească banii înapoi. De la magazinul Jumbo
Dl. Lică l-a luat pe Ilarion de braţ şi l-a dus până la marginea oraşului. „În ce an trăieşti? Nu ştii că acum ai dreptul să schimbi un produs sau să îţi iei banii înapoi? E dreptul tău. Eşti cetăţean european, n-ai văzut reclama la televizor?”. Ilarion cumpărase o ţintă de darts de la Jumbo pentru fiu-său, Sebi, dar ăla micu’ a vrut una mai mare, mai profi, mai bună (şi mai scumpă).
Immanuel Kant, sursa: wikimedia
Reiau, după mai multă vreme, învăţături kantiene despre pedagogie. Am citit cu nesaţ, amuzament şi creionul în mână ceastă lucrare, publicată în 1803. Prin „Despre pedagogie”, filozoful german Immanuel Kant oferă un adevărat ghid de creştere a copiilor, care conţine numeroase învăţături valabile şi astăzi. Iată câteva:
Călin Hera. PA-uri şi mirări 