Treceam pe acolo. Bucureştiul e plin de cerşetori. Pe unii îi observi din prima, arată a cerşetori. Mulţi sar pe tine. Te agresează. Pe alţii nu-i observi, nu-i bănuieşti a fi ceea ce sunt. Dar înveţi repede că nu trebuie să îi priveşti în ochi; nici pe unii, nici pe ceilalţi. E mai sigur. Poate că de aceea mulţi oameni evită să se privească. Iar dacă nu se văd unii pe alţii, de ce s-ar mai obosi să zâmbească. Unii altora sau sieşi.

Vedere din Bucureşti. Cerşetor în Piaţa Victoriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Treceam pe acolo. Cerşetorul de la gura de metrou Piaţa Victoriei 2, dinspre Aviatorilor, se odihnea. Cerşetor odihnindu-se. La început nu l-am privit. Doar l-am sesizat. Abia apoi, când eram safe, am aruncat un ochi.
Era îmbărcat ca de drumeţie, avea un rucsac pentru care mi-aş fi dat toate proviziile de conserve de carne în timpul liceului, şi mâini negre, de la scurmat. Era nebărbierit, iar lângă el dormea liniştit un câine vagabond. Ca şi el. Apoi am trecut mai departe.
Lasă un răspuns