Cariatidele, înainte de a fi distruse de Ana Pauker. Fotografie din revista Life, 1946.
”Pe strada Edgar Quinet, la Nr. 6, în apropierea celebrului restaurant Capșa, se află o foarte frumoasă clădire de birouri, în stil art-deco. A fost sediul Băncii Albina în anii ’30, prima bancă românească (1872, Sibiu). Arhitectura îi este atribuită lui Octav Doicescu (cel care a proiectat și clădirea Operei Naționale).
Vedere din București. Fostul sediu al Băncii Albina, str. Edgar Quinet 6. Sursa foto: despredemnitate.ro
După instalarea comunismului și după naționalizarea oricărei forme de capital privat, în această clădire a funcționat o agenție CFR, iar astăzi aici este sediul Apelor române.
Intrarea este flancată de două colonade pe care sunt scrise numele unor localități din România: inițial ele semnificau probabil filialele băncii, apoi diverse noduri CFR.
Strada fiind îngustă și plină de mașini la care trebuie să fii atent, e ușor să treci pe lângă această clădire frumoasă fără s-o observi.
Fațadă mutilată de instalațiile de aer condiționat
Fațada este în mod banal stricată de instalațiile de aer condiționat. Colonada din stânga este mutilată de o plăcuță de tablă pe care este scris numele locatarului actual.
Caseta luminoasă cu numele și sigla instituției tronează pe ceea ce ar părea un ornament, dar care în realitate este o cariatidă retezată de la mijloc. De altfel, la o reinspectare a parterului clădirii se pot număra cinci asemenea cariatide mutilate.
Ana Pauker a tăiat sânii zeițelor
Vedere din București. Coloană mutilată de plăcuța cu numele actualului locatar. Sursa: despredemnitate.ro
Se spune că busturile acestor statui erau nuduri, iar sânii dezgoliți, în plină stradă, în plin centru al unei capitale, flancând intrarea într-o instituție de stat, ar fi oripilat morala comunistă a tovarășei Ana Pauker care a dispus eliminarea acestei rămășițe de artă decadentă.
Cariatidele sunt o invenție antică. Grecii din perioada clasică admirau frumusețea corpului uman, stabilind un standard estetic prin statuile reprezentând nuduri de zeițe sau zei, de eroi sau de conducători politici. O femeie ca Ana Pauker avea o educație cu totul și cu totul rudimentară dacă putea cere îndepărtarea unui nud din spațiul public. Așa s-a instaurat în România o mentalitate primitivă, a unei false pudori promovate de niște lideri comuniști lipsiți de cele mai elementare gusturi estetice. Dar există și azi: amintiți-vă de indignarea ipocrită a multor oameni în fața statuii nud a împăratului Traian de pe treptele Muzeului Național de Istorie!
Sânii cariatidelor de pe clădirea Băncii Albina erau superbi. Arătau, în orice caz, mai bine decât mult din ceea ce vedem într-o revistă „Playboy” și poate că sex appeal-ul lor, afișat în plină stradă și în plin centrul unei capitale, ar putea pune pe gânduri pe amatoarele de operații estetice, măcar prin sugerarea unor proporții ideale. Ar trebui refăcuți așa cum încă se mai vedeau în 1946, într-o fotografie din revista americană „Life”.
Epilog sau există ceva mai presus de oameni
Cât despre Ana Pauker și negarea propriei ei feminități, pe care a strigat-o în plină stradă, în plin centrul unei capitale, retezând sânii unor statui, ce să mai spunem? Ultima ironie a istoriei a fost aceea că după toate necazurile pe care le-a avut cu epurarea ei, în 1960 tovarășa Ana a murit anonim de un cancer la sân…”
NOTĂ. Acest articol, preluat de pe blogul despredemnitate.ro al lui Alexandru Pătrașcu (articolul original se numea Sâni, aici am folosit alt titlu; de asemenea, intertitlurile și explicațiile foto îmi aparțin) inaugurează o nouă rubrică a acestui blog: Guest post. Sunt onorat să vă arăt texte care îmi plac, scrise de oameni pe care îi știu.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 