Vedere din București. Amintire de la ruperea de nori din 5 iulie, într-o zi ucigător de caniculară. Foto cu telefonul: Călin Hera
A venit. Ne bucuram. Ce vară plăcută! Dar a venit. Canicula. Din Sahara, cică. A făcut ravagii prin Vestul Europei. I-am văzut pe spectatorii de la Wimbledon doborâți de căldură. Iar acum a venit. Parșiv. Învăluitor. Critic. Deplin. Pretutindeni. 38 de grade Celsius. Îmbâcseală. Feriți-vă de tramvaie! A venit. Căldură mare. Cuptor.
Vedere din București. Amintire de la ruperea de nori din 5 iulie, într-o zi ucigător de caniculară. Foto cu telefonul: Călin Hera
… Iar înainte de a veni, ne-a păcălit. Ne-a dus. Ne-a tras în piept. A fost o duminică în care au ropotit șase reprize de potop. A curs apă din cer. Cer negru. Supărat. Ploaie de vară. Rapidă, ca o mitralieră. Șiroaie. Bulbuci. Apă. E bună apa. Ar fi bună acum o ploicică. N-ar strica.
Vedere din București. Amintire de la ruperea de nori din 5 iulie, într-o zi ucigător de caniculară. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dar ploaia de duminică pare departe. E din altă eră. Acum e Luna lui Cuptor. Acum ne-a moleșit. Acum zac îmbâcsite până și aparatele de aer condiționat. Până și ele ar vrea o ploicică. Până și lor le e dor. Dor de ploaie.
Vedere din București. Amintire de la ruperea de nori din 5 iulie, într-o zi ucigător de caniculară. Foto cu telefonul: Călin Hera
În rest, bere rece. Apă rece. Vin rece. Pepene rece. Duș rece. Inimă caldă.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns