Immanuel Kant prezintă, în lucrarea sa Despre pedagogie (1803), trei reguli privind libertatea copilului.
1) să lăsăm copilul, din prima copilărie, să fie liber în toate privinţele (exceptând lucrurile unde s-ar putea singur vătăma, de pildă, când vrea să apuce un cuţit tăios), numai dacă acţiunea sa nu se pune în calea libertăţii altora; de pildă, când ţipă sau îşi exprimă veselia într-un mod prea zgomotos, atunci el supără pe alţii;
2) trebuie să-i arătăm că nu-şi poate atinge scopurile sale în alt fel decât numai lăsând şi pe alţii să-şi atingă scopurile lor, de pildă să nu-i facem nici o plăcere dacă nu face ce vrem noi, că trebuie să înveţe etc.;
3) trebuie să-i dovedim că i se impune o constrângere care îl conduce spre întrebuinţarea propriei sale libertăţi, că îl cultivăm pentru ca apoi să poată fi liber, adică să nu fie obligat a depinde de alţii.
Episoade anterioare, publicate pe acest blog
- Cum vedea Immanuel Kant buna creştere a copiilor
- Ghidul Kant de creştere a copilului. Alăptarea
- Despre disciplină cu Immanuel Kant
- Omul este copil sugar
- Kant despre libertatea copilului
Lasă un răspuns