Kant despre libertatea copilului

Immanuel Kant

Immanuel Kant

Immanuel Kant prezintă, în lucrarea sa Despre pedagogie (1803), trei reguli privind libertatea copilului.

1) să lăsăm copilul, din prima copilărie, să fie liber în toate privinţele (exceptând lucrurile unde s-ar putea singur vătăma, de pildă, când vrea să apuce un cuţit tăios), numai dacă acţiunea sa nu se pune în calea libertăţii altora; de pildă, când ţipă sau îşi exprimă veselia într-un mod prea zgomotos, atunci el supără pe alţii;

2) trebuie să-i arătăm că nu-şi poate atinge scopurile sale în alt fel decât numai lăsând şi pe alţii să-şi atingă scopurile lor, de pildă să nu-i facem nici o plăcere dacă nu face ce vrem noi, că trebuie să înveţe etc.;

3) trebuie să-i dovedim că i se impune o constrângere care îl conduce spre întrebuinţarea propriei sale libertăţi, că îl cultivăm pentru ca apoi să poată fi liber, adică să nu fie obligat a depinde de alţii.

Episoade anterioare, publicate pe acest blog

 

One Trackback to “Kant despre libertatea copilului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: