Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Totul a început într-o după-amiază de august. De vină a fost ăla micu’ al lui Ilarion. Sebi, așa îl cheamă, are blog, spre deosebire de copiii de vârsta lui, pentru care a avea adresă de email e ceva desuet, iar blogul ține de epoci trecute. Prietenii lui Sebi comunică prin Wathsup și au mai multe conturi de Facebook, ca să se ascundă de părinți și pentru fun. Sebi, însă, are blog și e conectat la mai multe rețele ale bloggerilor.
Vedere din Hunedoara. Intrare în magazinul Lanțul. Foto cu telefonul: Călin Hera
Un loc aparte în memoria copilăriei mele era un magazin din Centrul Vechi al Hunedoarei. Se numea Lanțul și este unul din puținele nume de loc, care să nu fie crâșmă (se știe că, de regulă, atunci când explici cuiva cum să ajungă în cutare loc, pomenești câte un monument știut de toată lumea; în Hunedoara erau Corvinul, Ciuperca, Dunărea, Gambrinus etc., toate restaurante, dar și, ca să respectăm adevărul, Casa de cultură, Sider sau Flacăra. Plus Lanțul).
– Cum ai spus?
– Am spus Safecap Investments Limited.
– Sună ciudat. La început sună ciudat, apoi te dumirești un pic, e ceva cu investiții, apoi e chestia aia cu „limited”. Asta înseamnă că e un fel de SRL?
– E ceva mai mult decât atât. Și, da, se ocupă de investiții.
– Și cum ai ajuns tu la ăștia?
– Din aproape în aproape am ajuns. Știi că aveam eu un fix cu tranzacționările Forex, cu piețe de capital, bursă, nebunii din astea. De când cu moștenirea de la Tanti. La un moment dat, dându-mă eu pe internet, am aflat de Safecap Investmens LTD. Știi ce m-a atras la ei?
– Ce te-a atras la ei? Dar mai întâi, ce înseamnă că „te-a atras”? Aveți o relație, ca să zic așa?
Să vezi, fată, avea o garnitură de pat incredibil de frumoasă, îi zice Tanti Ani doamnei Protopopescu. Dacă ar trebui să respectăm adevărul până și într-o ficțiune, ne-ar fi greu să considerăm că doamnei Protopopescu, bunică respectabilă, i-ar putea spune cineva „fată”. Uite însă că Tanti Ani poate. Se știu de când erau amândouă aproape fete, adică proaspăt căsătorite și abia mutate în blocul de opt etaje pitit îndărătul blocurilor de zece. Așa că Tanti Ani își permite să îi spună doamnei Protopopescu „fată”; în felul ăsta, se simte și ea mai tânără.
Mircea Cărtărescu a primit Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană. Sursa: facebook
Mircea Cărtărescu, am aflat adineauri via ICR Viena, a primit luni, 27 iulie, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană. Ceremonia a avut loc la Haus für Mozart din Salzburg. Distincţia oferită de dr. Josef Ostermayer, Ministrul Federal al Artelor, Culturii, Constituţiei şi Mass-mediei, a fost acordată pentru întreaga operă şi recunoaşterea internaţională de care se bucură.
„Niciun moment nu mi-am abandonat convingerile artistice şi ataşamentul faţă de rădăcinile mele – arta europeană“, a spus Mircea Cărtărescu.
Dl. Lică s-a trezit la ora 4.23 dimineața în sunetul strident al telefonului. „A murit Tanti”, atât a reținut. Nici după ce s-a dezmeticit nu și-a dat seama de care tanti era vorba și nici vocea care îl anunțase nu dibuise a cui era – deși nu credea s-o uite vreodată. Abia spre prânz, la al doilea telefon, a realizat că o mătușă a Fostei, pe care n-o văzuse de ani buni, trecuse la Domnul. A spus o rugăciune în gând, pios fiind, apoi și-a văzut de treabă. După-amiază, i-a telefonat din nou Fosta. „Trebuie să mergem la înmormântare. Tanti a ținut foarte mult la tine”. Testamentul scris de mâna sigură a lui Tanti demonstra asta: bătrâna îi lăsa domnului Lică o sumă frumușică (cash) și mulțumiri pentru lungile discuții și clipele minunate petrecute în casa de la țară (unde îi plăcea să meargă împreună cu Fosta și să se bucure de găzduire aleasă, simplitate, bun gust și liniște. Ciudat, nimeni nu a contestat prezența generoasă a domnului Lică în testamentul lui Tanti. Se întâmpla fix în urmă cu un an, dar abia de două săptămâni dl. Lică a putut avea acces efectiv la bani. Inițial, a vrut să-i dea puținelor rude rămase în viață, dar își primise fiecare partea. A vrut să-i dea Fostei. „Sunt pentru tine. Tanti a vrut anume să faci cu ei ceva ce n-ai mai făcut niciodată, pentru că uneori ești prea prudent, prea calculat, prea cumsecade”, i-a spus Fosta. Ilarion l-a convins să facă ce a dorit răposata. Așa a ajuns dl. Lică să se intereseze de tranzacțiile Forex (o chestie care i s-a părut întotdeauna a fi păsărească pură). Doar două cuvinte legate printr-un punct îți spun, trade.com – a fost comentariul ușor amuzat al Inginerului, bucuros că dl. Lică i-a cerut sfatul.
Septimiu numără banii, apoi îi bagă în portofel. Își face câteva calcule în gând. Cu ceea ce îi rămâne după tura asta, poate să-și cumpere costum de ginere. Din tura precedentă, a pus bani deoparte pentru rochia Lilianei. Îi e dor de Liliana, ar vrea să o aibă acum cu el, în cabină, să-i povestească despre locurile prin care trec, să claxoneze de bucurie că sunt împreună. Liliana îl așteaptă acasă. Ar fi fost o prostie să îl însoțească acum. Medicul a spus că trebuie să stea cuminte, să nu facă prostii. E în luna a șaptea, gata cu gluma. Se vor căsători anul viitor pe vremea asta. Până atunci, va mai face ture cu firma la care lucrează. Se înțelege bine cu șefii, clienții sunt OK, oameni cu bani, firme decente, care își permit să facă mutări internaționale. Are o mașină bună, încăpătoare. E bine.
Vechituri-gunoaie de vanzare la Bâlciul Polovragi. Foto: Calin Hera
Sunt destui oameni cu nostalgia bâlciurilor de la țară. Eu însumi am amintiri. Am memoria unei atmosfere. Unui aer de sărbătoare, comerț și distracție. Mici chilipiruri și mari acadele. Mingi de floricele date prin sirop de zahăr roz, dulci, delicioase. Vată de zahăr. Limonadă. Carusel din lemn. Bunica. Verișorii. Drumul până acolo, plin de nerăbdare, peste dealuri. Drumul înapoi. Fără niciun fel de dezamăgire. Dimpotrivă. Trăgând bucuroși din acadele, rostogolind ceea ce va fi rămas din mingea dulce. Mă țin să nu ling creasta cocoșului de zahăr până pe culmea dealului, când facem popas. Etc.
Vedere din București. Probleme cu vecini care fumează pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Vedere din București. Mobilier urban în Parcul IOR. Parc. Bancă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Infograf despre campania „Cine spune că?” dedicată berii Beck’s Gold. Sursa: InfoNaiv
Mi s-a cerut să îmi dau cu părerea despre campania S.C. Bergenbier S.A. , dedicată berii Beck’s Gold, o băutură despre care se spune că ar fi „mai rafinată, mai ușoara, cu doar 4% alcool, potrivită pentru toți cei care gândesc liber”.
Octavian Constantin Pătrașcu este un business developer care consideră că piața rusească este una din cele mai atractive din lume, chiar dacă legislația de acolo este într-o continuă schimbare și nu încurajează investițiile străine. Eu cred că nici Uniunea Europeană nu încurajează investițiile în Rusia, dar eu nu mă pricep, nu sunt business developer.
Tableta Samsung Galaxy Tab 4, fotografiată la magazin. Foto cu telefonul: Călin Hera
Un cititor al acestui blog m-a provocat. Îl scosesem la înaintare pe domnul Fodor, care are motivele lui pentru a face rost de o tabletă Samsung Galaxy Tab 4. Din ce mi-a povestit el, din ce mi-am imaginat eu, din una, din alta, a ieșit o poveste – pe care v-am spus-o deja.
Tabletă Samsung Galaxy Tab 4 (7.0, Wi-Fi)
Domnul Fodor are acasă un calculator vechi. Monitorul, care are afișată o fotografie cu copilul, pe când acesta era la grădiniță, ocupă jumătate din birouaș. Doamna Fodor are un laptop primit de la serviciu, pe care îl plimbă după ea toată ziua. Ăla micu’ e măricel acum și destul de nemulțumit de calculatorul vechi al lui taică-său. Ceea ce nu îl împiedică pe tânărul Fodor să se dea pe jocuri, chiar așa, mai încet, de câte ori are ocazia. Iar acum e vacanță, părinții plecați la serviciu, deci timp e berechet. Viteză nu prea e.
Vedere din Istanbul
De ce să meargă doar Victor Ponta în Turcia cu avionul altuia? Cititorii acestui blog au ocazia să câștige un City Break la Istanbul. Despre ce este vorba? Sub deviza „participă și câștigă un city break la Istanbul”, aerolines.ro organizează un concurs al cărui premiu I constă, în afară de coroniță, în oferirea a două nopți la hotelul Timeks 3* pentru 2 persoane, transport cu avionul și cazare cu mic dejun în cameră dublă incluse, oricând în intervalul 01 sep 2015 – 15 dec 2015.
Actriţa Ada Condeescu, pe coperta lucrării Incursiune în estetica dentară – coordonator Florin Lăzărescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Noapte fierbinte. Pasiune. Cei doi se mângâie, se sărută, se muşcă. Se urcă pe pereţi, nu alta. Dinţii ei albi, perfecţi, lasă pe braţul tânărului un tatuaj pe care îl va afişa, mândru, toată vara. Sau: dinţii ei galbeni, rari, se clatină în braţul lui încordat, lasă o dâră lipicioasă de salivă pofticioasă. Ce-alegi? Cercetătorii britanici, şi nu doar ei, cred că majoritatea oamenilor preferă să fie muşcaţi în timpul unei nopţi pasionale de persoane tinere, sănătoase, cu dantură perfectă. Dacă vă gândiţi la vampiri, nu citiţi mai departe. Dacă v-am aţâţat fanteziile, hm, s-au putea să rămâneţi cu primele rânduri. Dacă sunteţi în căutare de informaţii despre aparate dentare invizibile incognito, de exemplu, ei bine, am nişte linkuri interesante pentru dumneavoastră.
Cu Amalia Enache, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Sebastian Bârgău
Am revăzut pe dinăuntru Casa de Cultură din Hunedoara ieri, 29 mai, după foarte mulţi ani. Vreo douăzeci, teamă mi-e. Aceleaşi săli somptuoase, aceleaşi scări de marmură, tavanul înalt şi scena. Emoţie.
Apoi au început să vină oamenii. Cine a organizat vreodată un eveniment public ştie ce înseamnă să aştepţi să vină oamenii, să te întrebi dacă vine cineva, câţi vor veni, cum li se va părea, dacă e totul în regulă, dar dacă am uitat ceva important?
Cauciucuri de tractor. Sursa: acvila-romania.ro
Înainte de a fi atârnate de crengi groase, pentru legănat, aruncate cu cap prin curte, să reazeme una-alta, tăiate pe din două, să aibă din ce bea apă găinile sau golite de camere, pentru folosit în partidele de scăldat, cauciucurile de tractor însoţesc omul şi maşina pe ogoarele patriei, îşi fac, altfel spus, treaba cu sârg. Asta, dacă-s bune şi nu bubuie când ţi-e lumea mai dragă.
Două fleici, care avuseseră parte de experienţe frumoase de-a lungul unor vieţi deloc banale s-au întâlnit într-un frigider oarecare. Trecuseră mulţi ani de când se văzuseră ultima oară şi îşi pierduseră speranţa că s-ar putea vreodată să se reîntâlnească, aşa că s-au mirat foarte tare când, după ce au trecut împreună printr-un deloc sofisiticat proces de decongelare, au conştientizat că, iată, se află una în faţa celeilalte (vorbim, se înţelege, de două fleici cu conştiinţă de sine). După ce a trecut supriza revederii şi au început să se adapteze la temeperatura camerei, cu puţin înainte de începerea unui sofisticat proces de fezandare în bere nefiltrată, uneia dintre fleici i-a venit o idee. Este vorba de o problemă care o preocupa de mult timp, una căreia credea că nu-i va mai afla niciodată răspunsul. Despre ce era vorba?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 