Am avut ocazia în toamna care tocmai a trecut să stau de vorbă cu o doamnă care are o poveste frumoasă. O doamnă care arată bine. Dar nu acesta este principalul ei atu. Irina Rahmanov, venită din Basarabia în urmă cu vreo unşpe ani, la facultate, are un plan și se ține de el. Are o filozofie. Şi se ține de ea. Are principii. Cel puțin așa am cunoscut-o eu în acea după-amiază de toamnă la o măsuță dintr-o cafenea cochetă aflată pe strada Ion Câmpineanu. Ne întâlnisem ca să ne cunoaștem, ca să-mi spună despre afacerea ei (tânjeam după o poveste de succes). Nu v-am spus încă, dar Irina conduce de zece ani Academia de traduceri*. Se află în expansiune, există mai nou un birou de traduceri in Bucuresti sector 4.
Marțianul care ne lipsește

Vedere din București. Statuia lui Corneliu Coposu în timpul Festivalului Luminii, aprilie 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Unii spun că femeile vin de pe Venus, bărbații de pe Marte. Eu cred că bărbații și femeile nu sunt specii chiar atât de diferite pe cât sunt cei din așa-zisa elită politică românească actuală și ceea ce denumim oameni de stat.
Aeul vienez
Obsedat de Aeul bucureştean, l-am descoperit pe Aeu şi la Viena. Sau doar mi s-a părut mie? E drept, „vienezul” e mai căţeluş decât purceluşul din Bucureşti. Dar poţi să ştii?
Gândacii puturoşi sau ce caută la bloc ploşniţele de cereale

Ploşniţele cerealelor / gândaci puturoşi, dând iama în ghiveciul cu muşcate. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică deschide fereastra. Îi place aerul curat, de dimineaţă. Îşi scoate pe pervaz pilota uşoară, dar călduroasă, pernele mari şi cearceaful, aşează peste ele pijamalele în carouri şi începe câteva mişcări de gimnastică matinală. Maşina de pâine parchează în spatele magazinelor de la parterul blocului. Intersecţia e încă relativ liberă, dar sunetul claxoanelor începe să crească. Dl. Lică face câteva genoflexiuni, în timp ce de la etajul a treilea urcă un miros plăcut de cafea proaspăt râşnită. Ziua poate să înceapă. Deodată, însă…
Ploaia melcului urban

Melci fotografiaţi de Sorin Stanciu
Melcul urban aşteaptă ploaia ca să meargă mai departe. Ploaia îl înnebuneşte. Îi holbează ochii. Îl frige talpa lungă. Chemare. Iese din tufiş, din gardul viu, din mica scorbură, din crăpăturile blocului comunist, construit în anii ’80, după cutremur. Simte că nu mai poate sta acolo, trebuie să plece. Să plece atât de departe cât se poate, cât îi permite viteza lui de melc furios.
Astăzi, iar, la televizor
Universul românilor care s-au născut la ţară în timpul celui de-al doilea război mondial (părinţii sau bunicii noştri, ai celor care scriu pe bloguri) se întindea cale de vreo 20-30 de kilometri, atât cât îi ţineau picioarele. Vedeau mai multe aceia care aveau căruţe, cu care mergeau din când în când la târg – să vândă, să cumpere. Aceiaşi oameni, ajunşi la deplină maturitate, zboară azi cu avionul dintr-o parte în alta a lumii şi comentează probleme pe care le au producătorii auto de peste tot, după declanşarea scandalului Volkswagen.
Casă de BCA
Treceam pe acolo destul de frecvent. De fiecare dată când aveam drum la Deva. Ştiţi? Între Hunedoara şi Deva sunt 18 kilometri bătuţi pe muchie. Cam pe la două treimi din distanţă, cum vii dinspre Hunedoara, sunt ei. Sunt acolo dinaintea mea. Eu i-am perceput prin 1976, cred. Poate 1980. Nu bag mâna în foc.
Dl. Lică şi dl. Smart TV
Dl. Lică şi-a cumpărat un televizor nou, un Smart TV. Ocupă mai puţin loc decât vechiul televizor, cu tub, mai ales că şi l-a fixat pe perete. Dl. Lică se uită foarte rar la televizor. La ce ţi-a trebuit televizor de cinşpe milioane, dacă tot nu-l deschizi decât o dată pe lună?, l-a întrebat Ilarion, curios ce-i va răspunde vechiul lui prieten. Îmi place telecomanda, zice dl. Lică în doi peri.
Premiul Nobel pentru Literatură
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă interesează mai mult cine primeşte Premiul Nobel pentru Literatură decât cine va fi vedeta Premiului pentru Pace. Cred că în ultimul caz e mai multă politică la mijloc decât în primul.
Concurs cu premii de 1.000 de euro pentru jurnalişti
Am aflat aproape adineauri că Freedom House organizează şi în acest an competiţia Tânărul Jurnalist al Anului, un foarte interesant concurs, cu premii foarte tentante pentru tineri jurnalişti. Atât de tineri, încât eu le-aş putea fi frate mai mare :).
Apa noastră cea de toate zilele
Ştirea că NASA a găsit pe Marte apă lichidă (e drept, cam sărată) reprezintă probabil descoperirea secolului. Este nevoie oare de un argument mai bun care să demonstreze cât de importantă e apa noastră cea de toate zilele? Depinde la ce te raportezi.
Subiectul european al anului
Problema refugiaţilor a fost prima ocazie în care românii au început să conştientizeze foarte direct faptul că aparţin unei comunităţi europene. A fost şi este cu siguranţă prima dezbatere adevărată la nivel european, la care românii au participat, cu mic, cu mare, acasă, la birou, în tramvai, la birt.
Campionul
La capătul puterilor fiind, mi-am amintit ce îmi spunea profesorul de sport în timpul orelor de educaţie fizică din liceu: “Cândva îmi veţi mulţumi că vă pun acum să faceţi exerciţii de-adevăratelea”. Aşa că mi-am zis tradiţionalul Fie ce-o fi şi am mai tras o dată de mine. Mi-am forţat limitele, cum ar veni. Era însă foarte greu. Imposibil aproape.
Echinocțiul de toamnă
Site cu joburi proaspete
Pentru că sunt destui concetățeni care își caută job și fiindcă în afară de clasicele BestJob și eJobs mai există și alte site-uri care oferă locuri de muncă și cu speranța că aceste oferte sunt pe bune, vă spun azi câteva cuvinte despre aptjob.ro, specializată printre altele în joburi în Resurse Umane.
Cine n-are firmă de contabilitate, să-și cumpere. Sau să angajeze una
Vă spun din capul locului că ar însemna să mă prefac a fi ceea ce nu sunt dacă aș începe, în rândurile următoare sau mai departe, să mă apuc să dau lecții de contabilitate copiate după metoda VP (copy / paste). Nu-i cazul. N-aș avea de ce să fac asta, nu m-ar crede nimeni. Nevoie de contabili am avut, aș fi mincinos dacă aș spune altfel, dar fie am sunta un prieten, fie am purces să fac de unul singur, în loc să apelez la un contabil de meserie, independent sau făcând parte dintr-o firmă de contabilitate, și să-l plătesc. Cred și astăzi, așa cum am simțit și atunci, că varianta a doua e mai păguboasă; dacă n-ai o fărâmă de timp liber și o minimă pregătire.










