Septimiu numără banii, apoi îi bagă în portofel. Își face câteva calcule în gând. Cu ceea ce îi rămâne după tura asta, poate să-și cumpere costum de ginere. Din tura precedentă, a pus bani deoparte pentru rochia Lilianei. Îi e dor de Liliana, ar vrea să o aibă acum cu el, în cabină, să-i povestească despre locurile prin care trec, să claxoneze de bucurie că sunt împreună. Liliana îl așteaptă acasă. Ar fi fost o prostie să îl însoțească acum. Medicul a spus că trebuie să stea cuminte, să nu facă prostii. E în luna a șaptea, gata cu gluma. Se vor căsători anul viitor pe vremea asta. Până atunci, va mai face ture cu firma la care lucrează. Se înțelege bine cu șefii, clienții sunt OK, oameni cu bani, firme decente, care își permit să facă mutări internaționale. Are o mașină bună, încăpătoare. E bine.
Acum e în drum spre Praga. Mereu i-a plăcut să meargă la Praga. A făcut de fiecare dată în așa fel încât să ajungă mai repede, ca să aibă suficient timp pentru a hoinări pe străzile orașului, să se oprească la o terasaă, să mănânce un șnițel și să bea o halbă de bere. Asta, înainte de culcare. A doua zi, iar pe drum.
Luna trecută, a mutat mobilierul unui client la Monte Carlo. Toată treaba a durat 30 de ore. Patru ore au muncit băieții la încărcarea mobilei în mașină, în București. Apoi a venit rândul lui. Drumul până în Monte Carlo a durat 22 de ore. Face echipă bună cu Sergiu. Conduce fiecare câte opt ore. La Monte Carlo au ajuns dimineață, încă nu răsărise soarele. Dar băieții erau acolo. Descărcarea a durat mai puțin: două ore. Înainte de prânz era totul gata, clientul mulțumit și ei un pic obosiți, dar mulțumiți și ei. A fost tura după care s-a ales cu banii pentru rochia de mireasă a Lilianei.
Înainte de asta a fost la Viena. A durat mai puțin, doar 24 de ore, Viena e mai aproape decât Monte Carlo. În aceste 24 de ore a intrat și montarea mobilei acasă la client. Așa a vrut omul. N-a fost nevoie să dea o mână de ajutor, deși obișnuiește; nu poate sta degeaba.
De când lucrează aici, a făcut transporturi internaționale de mobilă în Franța, Italia, Macedonia, Austria, Irlanda. „Fără nici un incident!”, îi place să-i spună Lilianei. În Italia a fost haios: clientul și-a adus mobila pe care o folosise în București până acasă, la Milano, unde s-a prins că nu are unde s-o bună, așa că a organizat un garage sale de toată frumusețea. Cu grătare, cu tot ce trebuie. I-a chemat și pe ei. A fost haios. Toată lumea mulțumită.
NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns