Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Ora de caligrafie. S… la Libertatea noastră |
 | CalinH la A doua zi după. Cum arată soci… |
| Gențiana | Călin Her… la Rezemat de Retezat |
| Gențiana | Călin Her… la Prima lecție. La schi |
Vedere din București. Farmacie veche, aflată pe Calea Dudești, zăbrelită de mai mulți ani. Foto cu telefonul: Călin Hera
La un seminar i-am rugat pe studenți să îmi spună care este prima reclamă văzută la televizor care le vine în gând. Cei mai mulți au indicat reclama la o farmacie, aia cu doi actori celebri implicați în campania „farmacia inimii”. Apoi i-am rugat să îmi spună care reclamă îi enervează mai mult. Campioană la nominalizări a fost aceeași campanie. Notorietatea e bună, nu-i așa?
Vedere din București. Apus de soare văzut de la ultimul etaj al unei școli. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cunosc copii bucuroși că a început școala. Cunosc copii triști că s-a terminat vacanța. M-am gândit la fiecare categorie de copii atunci când am fotografiat acest apus de soare, văzut de la ultimul etaj al unei școli bucureștene.
Munții Retezat. Indicator turistic spre vârful Retezat, aflat lângă lacul Bucura. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Pui de stejar, deocamdată pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Era o frumoasă zi de primăvară. M-am oprit pe o bancă. O fetița de cel mult un an și jumătate scormonea cu mânuțele prin pământul negru. Maică-sa o lăsa să se murdărească, să simtă pământul. A oprit-o doar atunci când a vrut să guste.
Bibelou bețivan
Cum arată o casă în care au locuit oameni în vârstă? La fel. Probabil că la fel ca altele. Presupun că există câteva constante, câteva puncte comune între toate casele în care cineva a locuit foarte multă vreme și vremea asta a acoperit ultima parte a vieții, perioada bătrâneții.
Păpușă vintage, de pe vremea bunicii. Foto cu telefonul: Călin Hera
Declarație de dragoste pe un perete din Craiova. Foo cu telefonul: Călin Hera
Aceasta e o declarație de dragoste. Am descoperit-o în Craiova, printre blocuri. Inițial am simțit că e o indecență să fotografiez. Dar am făcut-o. Am simțit că e o indecență să postez povestea desenată, dar o fac și pe asta. Până la urmă, nu eu am făcut-o publică, nu?
Fazil Say prinde sunetul perfect la Festivalul George Enescu. Foto: Vlad Eftenie
Dl. Lică are un obicei vechi: cumpără mereu câte două bilete la film, teatru sau concert, deși e foarte singur de când a plecat Fosta. În ziua spectacolului, oferă biletele cuiva sau își cheamă vreun prieten să îl însoțească. Ieri l-a luat cu el pe Ilarion, care avusese o zi proastă: i se stricaseră mașina de spălat, mașina de gătit și mașina parcată în fața blocului.
Slatina. Pod peste râul Olt. Foto cu telefonul: Călin Hera
Orașul Slatina, de oriunde ai veni, arată acceptabil spre foarte fain văzut de departe și cam prea trist și banal odată ce ai pătruns în el. Genul de cum ar putea /ar fi putut fi, dar și-au băgat comuniștii coada și au trântit un oraș din nimic, din cauza unei megauzine care acum e pe ducă, în loc să lase o așezare micuță, dar cochetă și cu câteva clădiri faine (există încă în picioare unele cu mult gust, perioada interbelică). Ceea ce e păcat.
Pin cu rădăcini flămânde în Munții Retezat. Foto cu telefonul: Călin Hera
L-am întâlnit în apropiere de cărarea dintre Poiana Pelegii și lacul Bucura (marcaj comun cruce roșie, bandă albastră). Și mi-a plăcut cum s-a forțat să trăiască, deși conul care a fost la început nimerise prost, într-o crăpătură de stâncă. Pe piatră seacă. Citește în continuare
Drama lui Aylan simbolizează criza refugiaților în presa internațională. Sursa: InfoNaiv
E frumos în Grecia. Plajele sunt ideale pentru concedii care îți tihnesc după un an greu. E ceva la care să tinzi tot anul: plajă, apă bună, tzatziki, salată grecească, muzică, bună dispoziție, seri lungi, nopți romantice, briză, lene. Mai vezi o ruină, mai pui o poză pe Facebook.Merită să strângi bani de-a lungul anului ca să-i cheltuiești ca un boier vreme de zece zile pe o insulă grecească! Insula Kos, de exemplu.
Vedere din București. Graffiti cu Mântuitorul în spatele Bisericii Kretzulescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Când eram mai tânăr, eram mai intransigent. Chestiile astea murdăresc, ziceam. Duceți-i la marginea orașului, ridicați-le panouri, purtați-i pe la expoziții, dar să lase zidurile orașului în pace, ziceam. Poate că nu eram chiar revoltat, erau alte lucruri care să mă revolte (mineriade, Iliescu, inflație, hoții etc.), dar respingeam. Poate că erau de vină și ele, desenele. Vopselele. Culorile. Mesajele. Poate că erau, cele mai multe, mâzgăleli.
Prima oară când am auzit de Scorseze a fost când am citit numele firmei pe bluza unui bodyguard de la metrou. Am râs, am dat coate celor cu care eram. Mă gândeam că e vorba de scrierea incorectă a numelui unui celebru regizor american. Corect sau incorect scrie, erau însă acolo, la metrou. Apoi am tot dat de ei, au crescut adică, s-au răspândit. S-au înmulțit contractele cu statul, au apărut probleme cu procurorii de la DIICOT, s-au pus întrebări ș.a.m.d. Nimeni nu s-a mai împiedicat de nume, de originea lui. Nici măcar eu.
Imagine din timpul schimbului de mingi Mattenet – Gerell. Sursa: YouTube / printscreen
Cum altfel să spui, văzând și revăzând probabil cel mai lung schimb de mingi dintr-un meci oficial la un asemenea nivel la tenis de masă, decât că e o operă de artă? Ce altceva este această lucrare de 91 de schimburi de mingi, cu peste 40 de atacuri și tot atâtea apărări incredibile? Nu vă spun deznodământul, vă las să descoperiți singuri; mărturisesc doar că acest schimb de mingi s-a terminat altfel decât am crezut eu (noroc că n-am pariat).
Zebră îmbrățișată și picioare de femeie. Trecere de pietoni în Craiova. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din București. Fotografia zilei la Festivalul George Enescu: Kristjan Järvi și Sarah Chang dezlănțuiți. Sursa: festivalenescu.ro
Festivalul George Enescu 2015 s-a instalat deja în atmosfera culturală a Bucureștiului, ceea ce face canicula mai ușor de suportat. Cel puțin așa îmi place să cred. Prima ieșire în lume a avut loc sâmbătă, când vedetele zilei întâi, diriorul Kristjan Järvi și pianista Sarah Chang au avut câteva intervenții foarte amabile la adresa României culturale, a personalității lui George Enescu și a Festivalului.
Vai, domnule Lică!, repeta femeia, cu uimire. Încă nu-i venea să creadă că blândul domn „Dumneavoastră” este, în intimitate, un bărbat tandru, dar hotărât, care o mușcă de lobul urechii, o sărută pe ceafă, îi strivește buzele, eliberându-i, în același timp, sânii din strânsoarea moale a sutienului, o face apoi să țipe de plăcere și să țipe de plăcere și să țipe de plăcere. Dar asta se întâmpla mai demult, pe când Fosta încetase să fie Viitoarea și dl. Lică era fericit că-și ține în brațe Actuala.
Cățel pe nori, deasupra autostrăzii, între Sibiu și Orăștie, luna august. Foto cu telefonul: Călin Hera
E mult de când un amic desena pe nori. Adunase multe astfel de desene pe nori și era bucuros de fiecare dată când descoperea un desen nou. Vi le-am arătat la momentul respectiv. Azi vin la voi cu un cățel pufos pe care l-am fotografiat deasupra autostradei, undeva între Sibiu și Orăștie.
Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Văzusem undeva o fotografie cu o cascadă în inima Bucureștiului. Ce idee!, mi-am zis. Am făcut în așa fel încât, într-o dimineață de august, să cobor pe lângă Parcul Carol, dinspre Autogara Filaret. Am parcat lângă parc, am mers pe jos două minute, apoi m-am oprit și m-am minunat. Am făcut fotografii de la distanță, m-am apropiat. Era începutul unei zile caniculare și mi s-a părut că apele cascadei de vopsea mă răcoresc. E o licență cvasipoetică, de acord, dar jumătatea de oră petrecută pe strada în scări Xenofon din București asta a însemnat, o răcorire. M-am simțit bine.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 