Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Văzusem undeva o fotografie cu o cascadă în inima Bucureștiului. Ce idee!, mi-am zis. Am făcut în așa fel încât, într-o dimineață de august, să cobor pe lângă Parcul Carol, dinspre Autogara Filaret. Am parcat lângă parc, am mers pe jos două minute, apoi m-am oprit și m-am minunat. Am făcut fotografii de la distanță, m-am apropiat. Era începutul unei zile caniculare și mi s-a părut că apele cascadei de vopsea mă răcoresc. E o licență cvasipoetică, de acord, dar jumătatea de oră petrecută pe strada în scări Xenofon din București asta a însemnat, o răcorire. M-am simțit bine.
Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon, la care lucrează Eva Radu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am urcat printre bolovanii pictați pe scări, amintindu-mi mica tură din Munții Retezat, încheiată cu doar câteva zile mai înainte. Cred că nu-i de colo să desenezi ceva și să-i aduci aminte unui om pe care nu îl cunoști de unele din cele mai frumoase zile din ultimul an.
Vedere din București. Vopselele care se transformă în cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Apoi a început să miroasă a vopsea. Oau!, mi-am zis. E pictat proaspăt. Crezusem că lucrarea e gata de mult. Apoi am văzut cutiile cu vopsele, pe porțiunea plată dintre scări, înainte de urcușul către hotelul Carol Park. Iată-mă în miezul unui proiect artistic aflat în derulare, mi-am zis. Apoi am văzut-o pe artistă. Măsura din ochi, se apleca, înmuia pensula în vopsea, mai măsura o dată din ochi, dând impresia că are totul limpede în minte, apoi făcea o dâră. M-a văzut, s-a dat un pic la o parte, lăsându-mă să fotografiez. A zâmbit. Apoi au coborât niște domni cu aparate de fotografiat. Au discutat amical. Apoi a urcat un tânăr care i-a spus ceva.
Eva Radu: Viața trăită precum o cascadă, liber, spontan, intens
Eva Radu e la a doua experiență pe strada în scări Xenofon. Anul trecut, a pictat în șapte zile, pe scările străzii Xenofon, siluetele a opt clădiri bucureștene: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Mausoleul din Parcul Carol, Casa Poporului, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Ţăranului Român, Teatrul Naţional şi Opera Naţională. Proiectul „București la scară”, susținut de agenția Initiative.
Vedere din București. Ședință foto cu Eva Radu, cea care a adus o cascadă pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
De data asta a propus proiecul cascadei, care a fost acceptat și iat-o!
„Atât cât pot, ofer lumii ăsteia…”, spune Eva Radu, mulțumită. Face ceva ce îi place. Se vede că îi place. Se citește pe ea. Are o pălărie albă, din paie, o coadă împletită lăsată pe umăr, panatloni scurți din blugi decolorați, ochelari și o pensulă în mână. Căști. Ascultă muzică în timp ce lucrează. Se conectează.
Vedere din București. Eva Radu, cea care a adus o cascadă pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
„Universul îmi aduce şansa de a picta ceea ce Spiritul trăieşte ACUM în acest „mine”- Viaţa trăită precum o cascadă, liber, spontan, intens, deplin conştient, asumat, având forţa de a schimba relieful unei minţi în derivă. Inevitabil puterea revine la Sursă. Dar doar pentru ca „în timp” să se rătăcească din nou în sălbăticiile lumii fizice” (Eva Radu)
Cred că azi a terminat de pictat cascada de pe strada Xenofon. Dacă vă grăbiți, mai prindeți mirosul de vopsea. Sau poate doar senzația de cascadă, de stropi de apă rece, care vă răcoresc pe dinăuntru, vă dau o stare de bine. Pe Eva Radu o găsiți pe Facebook. Cred că îi face plăcere să primească like-urile voastre.
Strada Xenofon, de la pitoresc interbelic la model de artă urbană
Strada Xenofon în perioada interbelică / designist.ro
Strada Xenofon e deja celebră. Singura stradă în trepte din București („la Academia Militară mai este ceva asemănător; mi-ar plăcea să pictez și acolo”, mi-a spus Eva Radu), a fost făcută cunoscută în ultima vreme tot datorită vopselelor tinerei artiste.
E adevărat, și pe vremuri strada Xenofon avea un pitoresc aparte. Unul mai altfel, fiindcă atunci nimănui nu i-ar fi venit ideea să vopsească scările. Îți imaginezi cu ușurință doamne elegante urcând aceste scări, oprindu-se din când în când, să își tragă sufletul, apoi pornind iar. Am găsit fotografia alăturată pe Designist, care a luat-o de pe pagina DincoloDeFațade. Cred că locuitorii străzii sunt norocoși.
Modelul străzii Xenofon nu e unul nou, nimeni nu pretinde că a inventat asta. E însă un model de succes, de calitate, care vorbește sugestiv despre arta urbană contemporană.
În Tîrgu Mureș, de exemplu, mai există astfel de străzi frumos pictate: de exemplu, strada Racoczi, iar pe BoredPanda sunt adunate 17 dintre cele mai frumoase scări pictate din lume.
Eveniment dedicat artei urbane la Sun Plaza
Inima culturii urbane bate la Sun Plaza. Sursa: sun-plaza.ro
Pentru pasionații de artă urbană, cei de la Sun Plaza Shopping Center au pus la cale, în perioada 28 august – 18 septembrie, „Urban Culture”, eveniment în cadrul căruia sunt incluse sesiuni de tips & tricks pentru riderii de BMX, lecții și show-uri de street dance, artisti ce executa tricouri personalizate, graffisti ce vor desena în timp real și diverse ateliere de arts & crafts pentru copii.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns