Vedere din București. Fotografia zilei la Festivalul George Enescu: Kristjan Järvi și Sarah Chang dezlănțuiți. Sursa: festivalenescu.ro
Festivalul George Enescu 2015 s-a instalat deja în atmosfera culturală a Bucureștiului, ceea ce face canicula mai ușor de suportat. Cel puțin așa îmi place să cred. Prima ieșire în lume a avut loc sâmbătă, când vedetele zilei întâi, diriorul Kristjan Järvi și pianista Sarah Chang au avut câteva intervenții foarte amabile la adresa României culturale, a personalității lui George Enescu și a Festivalului.
„Cultura românească şi spiritul românilor sunt întruchipate de compozitorul George Enescu, care reprezintă un punct de reper, locul unde cultura şi societatea se interconectează”, a spus dirijorul, referindu-se în special la Rapsodia I („o geografie a poporului român, o reflectare a spiritualității societății românești”), pe care a dirijat-o în prima zi a festivalului, la pupitrul Orchestrei Române de Tineret.
La rândul ei, Sarah Chang s-a arătat încântată de energia și entuziasmul pe care le degajă cei din Orchestra Română de Tineret. „Toți par foarte puri și fericiți să fie acolo”, a spus celebra pianistă.
Soprana Jennifer OLoughlin a spus, cu amabilitate, că se simtă priviliegiată să interpreteze Carmina Burana în deschiderea festivalului, iar contratenorul Max Emanuel Cenčić a făcut o reverență publicului român, care s-a obișnuit deja să îl aplaude („Românii sunt ascultători rafinaţi, cunoscători şi tineri în spirit.”). Un gând foarte frumos a fost exprimat de inimosul dirijor Tiberiu Soare: „Atunci când iei contact cu moştenirea spirituală lăsată de George Enescu este imposibil să nu te schimbi”. (găsiți mai multe declarații aici).
S-a băgat în seamă și Sorin Oprescu, primar, dar deja nu-l mai pot asculta, așa că am preferat să discut cu vechi colegi de ziar sau TV în timp ce distinsul (sic!) vorbea din nou despre ce sală de concerte va face în București.
Apoi a urmat muzica. Cu sala plină de VIP-uri, cu aplauze, extaz, virtuozitate și totul. Plus un recital al Corului Madrigal, seara târziu, la Ateneu. PONT: cei care nu au găsit bilete, pot vedea / asculta transmisiile live pe TVR2, Radio România sau site-ul festivalului. Ceea ce e minunat!
Ce au scris meseriașii
Redau mai jos câteva cuvinte despre primele două zile ale festivalului, scrise de câțiva oameni care știu despre ce vorbesc.
Vedere din București. Portretul lui George Enescu „proiecat” pe blocul de lângă Sala Palatului. Foto: Cătălin via Ioana Silistraru
MAGIA DINTR-O FOTOGRAFIE. Ioana Silistraru și-a amintit primul moment de magie adevărată atunci când a văzut ceea ce colegul Cătălin a și fotografiat: portretul lui George Enescu „proiectat” pe blocurile de lângă Sala Palatului. Așa cum Ioanei i-a fost ciudă că n-a văzut ea prima, mi-e și mie că mi-a fost lene să fotografiez un cadru care se oferea cui voia să-l vadă. Avantaj Cătălin :).
Ioana a vorbit fain despre conferința de presă de lansare a festivalului: Kristjan Järvi, care pare obosit, dar e doar atent și foarte prietenos; prin prezența și atitudinea și cuvintele lor, pianista Sarah Chang și dirijorul Kristjan Järvi le dau de înțeles românilor că sunt privilegiați avându-l pe George Enescu și acest festival („nu cred să existe în lume un alt festival de muzică clasică atât de mare al cărui nume să fie dat de un compozitor”, zice Sarah Chang).
MUNCĂ & TALENT, MESAJ ANTI-IMPOSTURĂ ȘI ANTI-PLAGIAT. Vlad Petreanu vede contrast și contradicție la deschiderea Festivalului. După ce arată că deviza „Magia există” ar putea fi un pic nedreaptă, fiindcă muzicianul încântă publicul grație măiestriei îndelung exersate, dar nu păcălesc, nu induc iluzii, ca magicienii, Vlad Petreanu încheie în forță: „… în timp ce strigam şi eu, alături de mulţi alţii, “bravo!”, mă gândeam că acolo, pe scena Festivalului, este unul dintre puţinele locuri din România unde impostura şi prefăcătoria pur şi simplu nu pot exista. Căci n-ai cum să păcăleşti, să linguşeşti şi să dai din coate pentru a deveni Sarah Chang, de exemplu. Nu-ţi poţi plagia teza de doctorat şi nici nu te-ajută să cari servieta şefului, nu înseamnă nimic nici relaţiile şi nici complicităţile, demagogia nu te scapă de nimic şi nici minciuna nu te poate salva de la ceva. Ca să fii cel mai bun pe scena Festivalului trebuie să munceşti ani la rând, ore nesfârşite, cinstit până la epuizare, totul doar ca să oferi câteva clipe de încântare publicului şi să fii răsplătit pentru totul cu nimic mai mult decât cu recunoştinţă. În audienţă, aseară, erau şi politicieni români – maeştri ai imposturii, magicieni ai demagogiei. Mă întreb dacă au sesizat măcar o fracţiune de secundă uriaşa prăpastie interpusă între scenă şi lojele lor.”
NE MAI RIDICĂM ÎN PICIOARE SĂ APLAUDĂM ARTISTUL? Cristian Ștefănescu scrie în timpul concertului Tharice Virtuosi de la Ateneu: „Ne mai ridicăm în picioare să aplăudăm artistul? Ne mai plecăm capul în fața darului pe care ni l’a oferit? Sau recunoștința, sub această formă, e ceva de modă veche?”
FOTOGRAFIA ZILEI. Oana Marinescu publică fotografia zilei de la concertul de deschidere (îl bănuiesc pe Andrei Gîndac ca autor): Sarah Chang și Kristjan Järvi dezlănțuiți în Sala Palatului.
Site-ul Je Suis Enescu scrie despre Belcea Quartet și cât de bine ar fi ca astfel de evenimente să aibă loc și între festivaluri
O PARTE DIN FESTIVAL SĂ SE ÎNTÂMPLE ÎN STAGIUNILE REGULATE. Alexandru Pătrașcu face o excelentă prezentare spectacolului de diseară, care îi va avea pe scenă pe cei de la Belcea Quartet. „Când am început să-i caut, discul lor cu cvartetele de Beethoven (volumul 2, cuprinzând perioada finală) tocmai era ales „Înregistrarea lunii” în numărul pe luna August 2013 al revistei Gramophone. Discul era în categoria premium ca preț, 20 de euro, integrala costa 25… Fără a diminua cu nimic din prestigiul marelui dirijor care este Zubin Mehta, pentru mine prima opțiune a zilei de 1 Septembrie este concertul lui Belcea Quartet, cu muzica lui Schubert și Beethoven. Iată un argument (acela că o miniatură nu poate face parte dintr-o defilare militară) pentru care ar fi ideal ca o parte din Festivalul Enescu să se întâmple în stagiunile regulate din România, inclusiv în anii pari. Ce afiș ar face Cvartetul Belcea în concert, joi și vineri, la Ateneu!”.
MENTALITATEA DE CAMPION. Cristina Bazavan vorbește despre mentalitatea de campion: „nimic nu e imposibil ca sa-ti onorezi o promisiune/ un contract. In seara asta a fost o lectie nu doar despre muzica, ci si despre a invinge propriile obstacole fizice ca sa respecti o traditie si sa onorezi auditoriul. E cel mai frumos dar pe care-l poate face un artist” și postează o fotografie cu maestrul dirijând de pe un scaun.
Vedere din București. Dirijorul Zubin Mehta pe scaun, dar prezent, după o operație la genunchi. Sursa: festivalenescu.ro
ZUBIN MEHTA PE SCAUN, APLAUDAT ÎN PICIOARE. Inedita situație a fost cauzată de o recentă intervenție chirurgicală pe care celebrul dirijor Zubin Mehta (79 de ani) a suferit-o la genunchi. El „a preferat să dirijeze stând jos, pe scaun, decât să fie absent de la concertele programate în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu 2015”, se arată într-un comunicat al echipei Festivalului Enescu. În semn de respect, publicul a aplaudat în picioare pe scenă a dirijorului. Adelina Rădulescu scrie foarte fain despre asta: „La aproape 80 de ani sa te operezi la genunchi, dar sa-ti onorezi contractul cu Festivalul Enescu…inseamna bun-simt in absolut! Zubin Mehta, reverenta! Si pt. a VIII a de Bruckner!”.
Și tot la Adelina, câteva cuvinte binemeritate despre Orchestra Română de Tineret: „De vreo cinci, poate sase ani, spun, fara sa fiu specialist, ca Orchestra Nationala de Tineret este cel mai bun ansamblu din Romania. In seara asta, cand li s-a oferit onoarea de a deschide Festivalul Enescu, cred ca li s-a acordat consacrarea pe care o merita. Exemplul lui Marin Cazacu si al lui Cristian Mandeal, de a aduna tinerii talentati din toata tara si de a-i plati din surse private, ar trebui sa fie urmat de toata lumea onesta care, in loc sa finanteze spiritul inegal si sindicalist al orchestrelor noastre bugetivore, ar investi in performanta”.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns