Coadă la Mall Vitan. Zeci de oameni, către 100. Citește în continuare
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Vedere din București. S-au deschis terasele. Foto: Călin Hera
Gata, s-a dezmorțit vremea, bucureștenii ies la iarbă verde în buricul târgului și ies să mănânce la terasă – în pauza de prânz.
Treceam prin Piața Unirii. Chestia aia gălăgioasă. Vâjjj, vâjjj, mașini. Cunoașteți. Când, deodată, surpriză! Am tăiat-o pe diagonală. Pieton fiind. Și i-am văzut. Mai întâi i-am văzut pe ei, abia apoi am văzut-o pe ea.
Știe că nu e un obicei sănătos, dar uneori n-are încotro. Acum, de exemplu, când trebuie să plece repede-repede la o întâlnire importantă și n-are timp de brizbrizuri. În plus, colac peste pupăză, și-a uitat „trusa” acasă. De vină de domnul Inginer, firește, dar e și vina ei că își pierde capul atunci când el o înlănțuie cu brațele lui puternice și, nu știu cum de-i reușește asta, o mușcă de gât cu buzele tari. În astfel de momente, de piatră să fii, tot te topești! Mă rog, așa i se întâmplă ei. Deși era deja târziu, doamna expert PR a lăsat naibii poșeta, unde își căuta o gama variata de truse de machiaj (cum se zice la reclamă), a lăsat naibii rochia și ce mai avea pe ea, s-a lăsat pe ea însăși naibii, adică în voia lui. Și a fost bine.

Vedere din București. Ploua informal pe Bd. Unirii și culorile de pe trotuar se trezeau la viață. Foto: Călin Hera
Primăvara se scurgea agale dintr-o iarnă domoală, amestecată. Primăvara aceea anume era un amestec, în care asteniile specifice se încurcau în tricourile cu mâneci prea scurte și în șalurile largi, înfășurate de prea multe ori de jur împrejur. Era o primăvară în care totul avea nevoie să fie înfășurat.

Vedere din București. O mămică încearcă să afle cine i-a furat locul de joacă și de ce. Foto: Călin Hera
A fost o vreme în care locurile de joacă răsăreau ca melcii după ploaie printre blocuri. Cel puțin așa se întâmpla în Sectorul 3. Liciu Negoiță. El era primar când a început această modă. Pentru părinții de copii mici și, desigur, pentru copiii mici, a fost bine.
Incident în zona stației de metrou Dristor 2. Fum. Miros de cabluri arse. Becuri sparte. Un pic de panică. Pompieri. Mulți pompieri. Și doi reporteri ad-hoc. Care au transmis prin SMS.
Maggie de Block. O doamnă lângă care nu poți fi indiferent. Eu nu am fost. Dimpotrivă. De cum am văzut-o, mi-a atras atenția. „E ceva impresionant în aceasta fotografie”, am scris pe Facebook. În momentul postării, nu am putut adăuga mai multe cuvinte. Așa suntem noi, ardelenii. Uneori stăm prost la spontaneitate.
În ziua în care catolicii sărbătoresc Paștele și România joacă un amical zis „de lux” cu Spania, la Cluj, îmi amintesc o vizită în probabil cea mai frumoasă Grădină Botanică din țară.
Cel mai bun câine. Un Saint-Bernanrd pe cinste! Citește în continuare
Mie mi-au plăcut Dan din Cireșarii (băiatul normal și cu mult umor din gașca de extraordinari), Gherasim din Toate pânzele sus (cârmaciul cu capul pe umeri) și Ross din Friends (tipul citit și pasionat de paleontologie). Nu știu dacă asta înseamnă ceva, dar un eseu citit pe Medium.com (autor David Hopkins) mi-a oferit o perspectivă interesantă asupra sitcom-ului american.
Cine nu îl cunoaște pe Zoltan Lorencz? Cine nu îl cunoaște, nu e. Vreau să spun, nu e timpul pierdut. Mă refer și la cei care cred că îl cunosc pe Zoltan, dar nu știau că celebrul fotograf pictează. Am spus „celebru”? Prietenii știu de ce.

Vedere din București. Atenție, se lucrează la stația de metrou Politehnica! Foto: Călin Hera
Stația de metrou Politehnica. Joi dimineață. Afară plouă. Pe dinăuntru e vopsit gardul. Șase ne-sași. Două doamne, patru domni. Unul cocoțat pe o scară. Altul cu părul cărunt. E un fel de șef. În orice caz, are experiență.

Cât de stresat poate fi un bucureștean în fața bancomatului. Foto: Călin Hera
Râdem, glumim, călătorim, dar nu mai e de glumă. Stilul de viață european e sub stare de asediu.
Cele mai bune gogoși, cornulețe, murături, plăcinte și brioșe doamna Stela Pop le face. Îți lingi degetele numai când te gândești. Doamna Stela e foarte darnică: împarte bunătăți în fiecare weekend, după criterii de ea știute. Este o vecină pe cinste și o gospodină model, de dat exemplu. Dl. Lică o apreciază în mod deosebit, la fel ca pe domnul Pop. Cu care iese la câte o bere. Rareori, ce-i drept, fiindcă domnul Pop este de obicei foarte ocupat. „În spatele fiecărei gospodine de succes stă un bărbat care spală vasele”, îl scuză de fiecare dată dl. Lică.
Mă încântă mult aceste desene. Credeți că risc foarte mult dacă afirm că Doroteea Ispas este unul dintre oamenii care iubesc cel mai mult caii? OK, este unul dintre oamenii care iubesc cel mai mult caii dintre oamenii pe care îi știu eu.
Trebuie să vă spun chestia asta, musai-musai! Pentru că pe mine m-a lăsat paf!, ceea ce vă doresc și vouă. Așadar, cineva a căutat, țineți-vă bine, muzica cu dragoni cu ginseng la păduri. Nici mai mult, nici mai puțin. Iar această căutare l-a dus unde altundeva decât la mine? La mine pe blog, vreau să spun.