
Viaţa la bloc. Broscuţă ţestoasă de Florida trăgându-şi sufletul. Şi dacă s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost? Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Viaţa la bloc. Broscuţă ţestoasă de Florida trăgându-şi sufletul. Şi dacă s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost? Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)

Primul pas din How to disappear online. Sursa: Who Is Hosting Us
Am găsit în Time un articol foarte interesant despre modalităţi de a-ţi şterge complet identitatea de pe internet. Sunt prezentaţi, cu ajutorul unui infograf, nouă paşi la capătul cărora, teoretic, nici NSA, nici SRI, nici firme care tranzacţionează baze de date, nici tot felul de inşi şi inse care nu au suficientă treabă la serviciu sau acasă nu se vor mai putea bucura de informaţii despre tine, mai personale decât îţi poţi da seama.

Sandra Bullock în Gravity, nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal
Am văzut filmul Gravity destul de târziu, mult după lansarea lui în România, fără să am aşteptări prea mari (aşa cum avusesem atunci când am auzit prima oară despre acest film care îi aduce pe generic pe Sandra Bullock şi George Clooney). Părerea mea: fără a fi un film remarcabil, Gravity este o încercare decentă de a readuce în prim-plan, în cheie nouă, scene, faze, mituri din film clasice.
E o reinventare. De exemplu, n-ai cum să nu faci
Ce e dragostea? Ce-i lipseşte unui om ca să simtă/să se amăgească că şi-a găsit jumătea? Care e limita dintre a fi fericit şi doar a ţi se părea că eşti fericit şi că ai cui împărtăşi asta? Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea? Şi ce au calculatoarele, smartphone-urile, sistemele de operare, tot felul de roboţi şi roboţei cu toate acestea?
Filmul Her, nominalizat pentru titlul de Cel mai bun film la ediţia din acest a Premiilor Oscar, este, într-un fel, o prelegere filosofică. E prima poveste de dragoste dintre un om şi un computer, poveste venită dintr-un viitor care, de ce nu?, ne paşte.

Olimpiada Soci 2014. Imagine din timpul probei feminine de coborâre. Printscreen după transmisia TVR
Am avut timp ieri să văd finala probei feminine la coborâre (Olimpiada de la Soci 2014 – am scris ceva dincolo). Mi se par uriaşe aceste evenimente, olimpiadele, campionatele mondiale, competiţiile sportive, concertele. Fac parte din vieţile noastre şi nu doar ca entertainment. Sunt prilejuri în care socializăm global. Sunt un fel de rugăciuni, spirale magice (dau acest exemplu pentru cei care îşi mai aduc aminte de Grig Bivolaru şi grupul lui, MISA). Ne exprimăm umanitatea, civilizaţia, luăm parte, deodată, la întâmplări ale speciei noastre.
Când eram copil şi la înfăţişare, nu doar la minte (sic!), eram fascinat de
Am găurit yachtul, cum procedăm? Ce te faci dacă mica ambarcaţiune pe care te afli singur, în mijlocul oceanului, la peste o mie şapte sute de mile de cea mai apropiată insulă, se găureşte în urma unui accident stupid? Totul pare pierdut din start.
Aşa începe All Is Lost, ultimul film cu Robert Redford, pe care am vrut mult să-l văd pentru că m-am aşteptat să fie ceva special. Buget mic (9 milioane de dolari), încasări şi mai mici (sub 100.000 $ în primul weekend, puţin peste 6 milioane de dolari până azi – detalii despre câte parale fac filmele nominalizate, aici).
Film american tipic, American Hustle are cam tot ce-i trebuie pentru a câştiga multe statuete la ediţia din acest an a Premiilor Oscar, inclusiv pe aceea pentru cel mai bun film. Mai mult decât atât, careul de aşi (Christian Bale, Amy Adams, Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence) şi cu regizorul David O. Russell cinci, sunt favoriţi, fiecare, pentru câte o statuetă individuală (Russell e nominalizat chiar la două: regie şi scenariu). Aşadar, aşteptările sunt uriaşe. Meritat? Eu zic că da.
Un tip şi-o tipă s-au specializat în a da mici lovituri, din care îşi asigură venituri mai mult decât decente şi o viaţă palitantă împreună. Tipul are şi o nevastă, plus copilul acesteia, şi o spălătorie. Cam pe când tocmai se gândesc să mai dea două-trei lovituri şi s-o întindă din SUA, departe, unde să nu-i urmărească agenţii FBI, adică fix în România
Nu mă învăţ minte: de fiecare dată când uit să mă uit la vreun meci de handbal sau de tenis, în care joacă români, compatrioţii mei câştigă. Atunci când, gata să-i sprijin de departe cu gândurile mele bune, cu energiile mele pozitive, respectivii o iau pe coajă. Acum mă prefac că nu mă mai interesează ce face Hănescu în meciul cu Stahovski, doar-doar reuşeşte să salveze situaţia. Are rost să spun că prima oară m-am uitat la meci când era 1-0 pentru Victor şi că acum e 2-1 la seturi pentru urcrainean şi 5-3 la seturi?

Cifrele, în dolari, realizate până acum de filmele-vedetă ale Premiilor Oscar 2014 (faza nominalizării) – grafic de Călin Hera LEGENDĂ. Prima coloană: buget estimat, a doua: încasări oppening weekend, a treia: încasări până în data de 24 ianuarie 2014
Înainte de a face pronosticuri în legătură cu filmele care vor câştiga vreun premiu Oscar 2014 (deocamdată ne ocupăm de cele nominalizate la categoria „Cel mai bun film”), recomand două lucruri:
Eu am început să văd filmele nominalizate. Am reuşit până acum să-mi fac o părere despre The Wolf of Wall Street, Captain Philips şi American Hustle (click aici pentru lista filmelor nominalizate la categoria „Cel mai bun film” pentru Oscar 2014). Mai e mult până departe.
– Patru călătorii, vă rog.
Cum femeia dinăuntrul gheretei RATB priveşte prin mine, adaug:
– Cât costă?
– Cinci douăzeci (e vădit iritată).
– Nu ştiam. Am întrebat să aflu cât trebuie să plătesc, mă simt dator să explic.
– Aha, nu folosiţi… Noroc cu zăpada asta.
În timp ce îi mulţumesc (ar fi putut să mă mai ţină în ninsoare; eu nu aveam nici reşou, nici flanelă albastră, nici părul pe bigudiuri), domnul care fusese înaintea mea, auzind frânturi din conversaţie, se întoarce cu cardul în mână:
– Şi cum trebuie să procedez cu asta?, îşi încearcă el norocul.
La pomul lăudat e bine să ai sacul la tine (altfel ar putea să-ţi pară rău după aceea), dar atenţie că se pune comision pe orice! Îmi permit această remarcă în debutul pseudocronicii filmului „The Wolf of Wall Street„, nominalizat pe premiul Oscar 2014 pentru cel mai bun film (am promis că voi scrie despre filmele nominalizate).
Filmul arată povestea unui tip ambiţios, talentat în vânzări, genial chiar, care a reuşit să dea câteva lovituri răsunătoare pe Wall Street, acumulând în scurt timp o avere măsurată în zeci de milioane de dolari, risipită apoi după o condamnare (FBI i-a făcut dosare cu numeroase capete de acuzare, spălarea de bani fiind una dintre ele) şi un al doilea divorţ mai dureros decât primul – la al doilea el a fost cel părăsit. Eroul principal este foamea de bani, uşurinţa cu care pot / puteau fi făcuţi înainte de criză şi câteva moduri de utilizare. Sex, droguri, limbaj obscen – ingrediente nelipsite. Vorbim despre un film didactic,
Îmi propun să văd cât mai multe filme dintre cele nominalizate la premiile Oscar 2014 şi să vă spun ce părere am despre ele, aşa cum am mai făcut-o în trecut (iată ce am mai scris despre premiile Oscar în anii trecuţi – îmi place ce scriam la ziar chiar înainte de decernarea premiilor din 2011). Voi încerva să scriu la scurt timp după ce voi fi văzut un film, să fie impresii proaspete. Prin urmare, nu pun pariu pe o cadenţă previzibilă, dar încerc să-mi programez timpul astfel încât.
Într-un exerciţiu care sunt şanse mari să-ţi „pice” dacă participi la un teambuilding cu pretenţii psihologice eşti pus în situaţia în care tocmai s-a prăbuşit / a aterizat forţat avionul în care te afli. Ai supravieţuit, te afli, împreună cu epava şi alţi suprvieţuitori, într-un loc izolat (în mijlocul Oceanului / a unui deşert / în munţi) şi ţi se dă o listă de lucruri pe care le ai asupra ta şi ţi se cere să le ordonezi în ordinea în care consideri că-ţi sunt de cea mai mare trebuinţă. În funcţie de alegerile individuale şi de alegerea pe care o face, după negocieri, grupul în cai fost repartizat, psihologii trag nişte concluzii.
Am fost curios ce se scrie online astăzi despre Mihai Eminescu. Am luat primele articole, aşa cum le afişează Google pe paginile 1-3 atunci când îi ceri să caute articole despre Mihai Eminescu. Sugestivă mi se pare captura de mai sus, în care fotografia clasică a poetului este însoţită de reclama oferită presupun tot de Google.
Iată mai jos ce am găsit pentru dumneavoastră.

MFC. De la răsăritul şi până la apusul Lunii (altfel spus). Foto: Călin Hera
Constat că foarte multă lume caută în această perioadă să afle „Ce e lerul?” şi că Google afişează, ca al doilea răspuns, după definiţia din DEX, un articol de pe blogul meu. E drept, am făcut câteva minime cercetări în urmă cu trei ani, am publicat acel articol (Ce e lerul? Leru-i ler), care a adus câteva comentarii, unele foarte-foarte interesante, a generat alte câteva articole pe diverse bloguri, dar problema, iată, nu e tranşată definitiv. Am zis să menţionez.
Să-mi faci complimente azi, fiindcă îmi place cum m-am îmbrăcat. Abia atunci, când am auzit replica, m-am uitat mai bine la tânăra care vorbea la telefon. Era înaltă, avea părul lung, pantaloni negri, cu cizme trase pe deasupra, şi un cardigan gri. O vestimentaţie care nu ieşea în evidenţă. Fascinantă era încântarea din ochii ei și asta o făcea să strălucească. Părea mulţumită.

Magnus Carlsen, noul campion mondial la şah. Captură http://chennai2013.fide.com/
Tocmai am văzut ultima partidă dintre Magnus Carlsen şi Viswanathan Anand (remiza care i-a asigurat titlul norvegianului) şi urmăresc conferinţa de presă. Revin cu câteva consideraţii.