Primul pas din How to disappear online. Sursa: Who Is Hosting Us
Am găsit în Time un articol foarte interesant despre modalităţi de a-ţi şterge complet identitatea de pe internet. Sunt prezentaţi, cu ajutorul unui infograf, nouă paşi la capătul cărora, teoretic, nici NSA, nici SRI, nici firme care tranzacţionează baze de date, nici tot felul de inşi şi inse care nu au suficientă treabă la serviciu sau acasă nu se vor mai putea bucura de informaţii despre tine, mai personale decât îţi poţi da seama.
Povestea începe cu ştergerea conturilor de pe Facebook, Twitter şamd, trece la identificarea te miri căror conturi ai mai făcut de-a lungul internautovieţii tale şi ştergerea lor, dezabonarea de la newslettere etc., precum şi la ştergerea a tot felul de URL-uri îndărătul cărora Google, Bing şi celelalte motoare de căutare te găsesc chiar dacă te crezi în gaură de şarpe. În fine, vă las să parcurgeţi infograful, e foarte simplu (îl găsiţi aici, împreună cu ceea ce spun cei de la Time – autorul articolului s-a inspirat, la rândul lui, dintr-un articol postat de site-ul Who Is Hosting Us).
Veriga slabă a întregii tărăşenii constă în faptul că eşti, mult mai mult decât ţi-ai dori, la îndemâna unor subiectivităţi. Mai precis, chiar dacă tu poţi şterge unele lucruri (de exemplu, poţi dezactiva conturile Facebook, Twitter etc.), nu poţi fi sigur că ele nu sunt stocate undeva unde publicul larg nu are acces, dar publicul interesat, ca să folosesc un eufemism, da. Mai departe, unele lucruri (de exemplu rezultatele căutărilor cu Google) nu le poţi şterge, poţi doar să rogi câte un Webmaster s-o facă. Nu vreau să-mi imaginez cum e să te afli în pielea acestuia dacă cererile de acest fel ar deveni o modă; iar dacă politica firmei e de genul „ignore them” nu-ţi rămâne decât să îţi contempli nepuntincios identitatea online.
Cel mai mult mi-a plăcut însă pasul al treilea, potrivit căruia, dacă nu poţi şterge, înnebuneşte-i, aruncă piaptănul în urmă şi va răsări o pădure deasă. Altfel spus, spamează-ţi propria identitate virtuală, introdu o droaie de informaţii false, astfel încât să le fie greu spre imposibil să discearnă. Mi se pare cea mai sănătoasă cale de a dispărea de pe internet, cea mai sigură: a fi peste tot şi mereu altfel, astfel încât să nu mai ştie nimeni care eşti tu cel adevărat (e bine însă ca tu însuţi să nu uiţi).
N-am scris aiurea despre asta fiindcă nu va trece mult până când din ce în ce mai numeroşi oameni îşi vor pune această problemă: OK, e cool să fii conectat în fiecare moment al existenţei tale, să dai cu selfie în dreapta şi-n stânga, dar parcă nu mai e atât de cool dacă te transformi, tu, omul, în gadgetul unor gadgeturi. Cred că prima revoltă va apărea la puştanii care au acum 10-12 ani şi care îşi vor da seama că babalâcii lor de părinţi, ba chiar şi bunicii, le pot afla marile secrete via pagina de Facebook. Ţineţi pariul?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 