Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Servesc patria. Inde… la Servesc patria. 1 decembrie: 3… |
| Servesc patria. 1 de… la Servesc patria. Index par… |
 | #ecouri #bach… la Am fost la „Bach, colegul de b… |
 | CalinH la Despre lucrurile care contează… |
Ulpia Traiana Sarmizegetusa rămâne o demonstrație de inginerie și civilizație romană și un loc în care poți petrece trei ore plăcute și folositoare. Foto cu telefonul Călin Hera
Ulpia Traiana Sarmizegetusa rămâne o demonstrație de inginerie și civilizație romană și un loc în care poți petrece trei ore plăcute și folositoare. Foto cu telefonul Călin Hera
Munţii Retezat văzuţi din Ţara Haţegului. Foto cu telefonul: Călin Hera
Munţii Retezat văzuţi de lângă Biserica Denuş. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Afişul Festivalului Filmului European, ediţia a XVIII-a
Am un pont pentru cinefilii mari şi mici: Festivalul Filmului European (a XVIII-a ediţie, deci îşi dă majoratul), care va avea loc între 9 şi 18 mai în Bucureşti şi Târgu Mureş, va aduce 42 de filme (drame, comedii, biografii, scurtmetraje, documentare, filme de animaţie etc) din 25 de ţări.
Am întâlnit la Alexandru Petria un anunţ care mi se pare interesant şi pe care îl dau mai departe, fără alte cuvinte, în afara îndemnului de a vă înscrie, că merită!
Fotografie de la filmările pentru spotul Festivalului Filmului European, ediţia 2014. Foto cu telefonul: Călin Hera
Prima filmare la care am luat parte a avut loc cu foarte mult timp în urmă. Prin 1991-1992, dacă nu mă înşel rău. Era un proiect al unor studenţi la IATC. Mi-o amintesc doar pe Ilinca Goia. Am filmat în Gara de Nord, pe un peron, peronul 8, cred. Venea sau pleca un tren, şi cu el iubirea mea. Eu eram prietenul Ilincăi. Ne strângeam în braţe, ne pupam, cut. N-a durat mult, dar îmi amintesc şi acum. Multă vreme, Ilinca Goia a fost preferata mea. Mereu îmi venea să spun „O ştiu, am jucat împreună!”, dar n-am făcut-o. Ar fi fost exagerat :). A trecut destul timp încât să scot la iveală această amintire.
Copil fiind, Simion Dumitrescu ar fi putut fi descris prin două cuvinte: isteţ şi meditativ. Prima cea de a doua calitate, termenul fiind folosit mai degrabă ca un eufemism. De aici provenea principala nemulţumire a părinţilor şi, mai apoi, a profesorilor: Simion era vădit mai aplecat spre meditaţie decât spre a-şi folosi isteţimea la ceva, la orice. „Desenează, cântă, citeşte, scrie, rezolvă probleme la matematică sau ieşi afară şi bate mingea, trage fetele de codiţe. Fă ceva!”, îi spuneau ai lui, din ce în ce mai disperaţi.
Într-un târziu s-a întâmplat şi cu Simion ceea ce se întâmplă de obicei cu aproape toată lumea: cum-necum a terminat o şcoală, un liceu, a învăţat să înoate, să se dea cu bicicleta, a intrat la o facultate, a primit o diplomă, a obţinut o slujbă şi aşa mai departe. Fiind nu doar isteţ şi meditativ, ci şi frumuşel, Simion a picat cu tronc multor domnişoare, ba chiar şi unor doamne sensibile.
Dintr-una într-alta, Simion s-a pomenit
Propun, reponsabil, declararea zilei de 1 Aprilie ca zi liberă*, astfel încât lumea să stea acasă şi, dacă se poate, departe de Facebook. Pe mine au ajuns să mă plictisească păcălelile specifice, care de care mai ingenioase. Le accept doar pe ale copiilor aflaţi la vârsta inocenţei. Am zis!
* Sau, dacă nu, măcar s-o facem Zi Naţională, măcar să ştim o treabă!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 