Dl. Lică își privește broasca țestoasă năpârlind. În jurul ei, solzi ca niște hieroglife egiptene. Pe care broasca țestoasă le ignoră suveran. De parcă ar fi ocupată cu lurcuri importante. De parcă ar avea altceva de făcut decât să stea toată viața, o viață lungă, într-o încăpere cu pereți din sticlă de 60 x 40 cm. Și oamenii năpârlesc, vara, după ce îi arde soarele, își spune dl. Lică. Atât că oamenii sunt foarte preocupați de pielea care li se cojește. Când cred că nu îi vede nimeni, își smulg pielea arsă de pe ei, căutând să obțină fâșii cât mai lungi, cât mai lungi. Nu se știe de ce.
02/08/2017
Aer proaspăt în inima muntelui
Aer proaspăt pe malul lacului Bucura, munții Retezat. În plan secund se află Refugiul Salvamont. Foto: Călin Hera
12/07/2017
Jarul de la ora 21:00
05/07/2017
Căldură mare la Fântâni
O imagine în mișcare, de la Fântâni, Bd. Unirii, pentru Miercurea fără cuvinte.
28/06/2017
Barza de la fereastră
07/06/2017
Roșii, cireșe, ceapă
Vedere din București. Roșii, cireșe, ceapă în Piața Râmnicu Sărat. Foto: Calin Hera (MfC)
31/05/2017
Totti înseamnă toți, chiar dacă Totti e numai unul
Francesco Totti. Omul ăsta a făcut ceva. A însemnat ceva. A pus preț pe munca lui. A primit aplauze pentru munca lui. Talentul? Bineînțeles. Dar în cazul celor care într-adevăr contează mai e un schepsis. În afară de clasicul 99% muncă. Citește în continuare
26/05/2017
Pisica aproape neagră și Ilarion aproape dumirit
Pisica aproape neagră și liniștită. Foto: Călin Hera
Pisica aproape neagră își întinde capul, pipăie aerul cu lăbuța dreaptă, se retrage. Dacă ai putea-o privi mai de aproape, ai vedea că tremură. Stă cocoțată de patru ore într-un nuc gros, la zece metri deasupra pământului, la baza unor crengi groase. Pare să nu știe cum a ajuns acolo și, cu siguranță, nu are nici cea mai mică idee cum să coboare. Habar n-are de credințele oamenilor conform cărora pisicile au șapte vieți și cad mereu în picioare. Citește în continuare
25/05/2017
Cine taie găina
În gospodăriile de la țară e desemnat câte unul care să taie găinile (când le vine rândul). În principiu, bărbatul. Femeile sunt mai miloase. Eu cred că și bărbaților le e milă. Și ei se întâmplă să se mai atașeze de una, de alta. Însă bărbații trebuie să pară puternici. Neclintiți. Preciși. Citește în continuare
24/05/2017
Trei pisici (dintre care două negre)
Vedere din Bucureşti. Pisica neagră şi răsfăţată, pe gard. Foto: Călin Hera
22/05/2017
Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate
Din biroul alăturat se aud zgomote ciudate: scaune scârțâind, pereți scârțâind, hârtii foșnind, zgomot de cești, voci în șoaptă, cu câte un ton mai ridicat, uși închise cu sfială. Pe sub ușa înaltă, albă, închisă, se strecoară o lumină albastră, care poartă toate aceste zgomote. Din câte știu, nu e nimeni dincolo. Citește în continuare
18/05/2017
Despre fâstâceala din miez de zi
Autobuz cu traseu prin centru. Vreme frumoasă, asfalt curat. Aud în spatele meu o voce de doamnă: „Cobori la prima, băiatu’?”. Normal că nu întorc capul. Dar întrebarea este repetată, pe un ton ușor, însă foarte ușor, iritat. Întorc capul, citesc întrebarea în ochii doamnei. Recitesc iritarea. Mă fac mic. Mă fâstâcesc.
16/05/2017
Ploaia de la ora zece
Momentul acela în care ajungi târziu acasă, parchezi câș, ieși din mașină și îți dai seama că plouă (de aceea porniseră să se miște, pe parbriz, ștergătoarele). Și în loc să grăbește pasul spre scara blocului, te oprești, îți dai capul pe spate, întinzi mâinile și te lași udat până la piele de stropii reci, proaspeți. Și respiri.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 