Vedere din Hunedoara. Ferestre la Castelul Corvinilor. Foto: Călin Hera (MfC)
22/11/2017
Un pod nu prea îndepărtat
01/11/2017
Trei copaci cu cinci ochi
Cei doi ochi ai copacului. Foto: Călin Hera
Copac cu ochi la Castelul Balcic. Foto: Călin Hera
București – copac cu ochi. Foto: Calin Hera
25/10/2017
Prietenia pe munte se cunoaște
Prietenii mei, cu care am urcat Munții Olimp: Tibi, Oc, Dan Fîntănă și Adi (MfC)
17/10/2017
Culorile toamnei
Copac pe care îl vezi doar toamna, deşi e acolo de când lumea. Foto: Călin Hera
12/10/2017
Ilarion nu mai este (dar ar vrea să fie)
… „Mă simt ciudat”, spune Ilarion încurcat (după ce bea cu poftă din halbă). Dl. Lică știe povestea. Până la un punct.
11/10/2017
Despre cuvântul tipărit în Epoca online
Text bătut la mașina de scris, ca să aibă Miliția lui Ceaușescu o evidență
Vorbeam zilele trecute cu un coleg mai tânăr despre experiența lui jurnalistică în televiziune, una deja importantă (în jur de șase ani), și sentimentul pe care l-a avut atunci când i-a apărut, abia acum, primul articol tipărit pe hârtie. Avea ziarul la el. Mi l-a arătat.
04/10/2017
Doi prieteni tradiționali
Câinele şi pisica. Doi prieteni de voie, de nevoie, pe acelaşi prag de uşă. Foto: Călin Hera (MfC)
27/09/2017
Struguri. Atât
Vedere din Bucureşti. Struguri în Piaţa Râmnicu Sărat. Foto: Călin Hera (MfC)
13/09/2017
Prima zi de școală, perspectiva timpului
Tabloul de absolvire a clasei a XII-a, adică doișpe ani trec ca unul (MfC)
30/08/2017
Oameni și lebede la Marea Neagră
Oameni și lebede la Marea Neagră. Foto: Călin Hera (MfC)
23/08/2017
Momâi și alte cele în Munții Retezat
Munții Retezat. Momâie făcută de turiști lângă lacul Bucura. Foto: Călin Hera
21/08/2017
Oameni și broaște țestoase
Dl. Lică își privește broasca țestoasă năpârlind. În jurul ei, solzi ca niște hieroglife egiptene. Pe care broasca țestoasă le ignoră suveran. De parcă ar fi ocupată cu lurcuri importante. De parcă ar avea altceva de făcut decât să stea toată viața, o viață lungă, într-o încăpere cu pereți din sticlă de 60 x 40 cm. Și oamenii năpârlesc, vara, după ce îi arde soarele, își spune dl. Lică. Atât că oamenii sunt foarte preocupați de pielea care li se cojește. Când cred că nu îi vede nimeni, își smulg pielea arsă de pe ei, căutând să obțină fâșii cât mai lungi, cât mai lungi. Nu se știe de ce.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 