…suntem ca două conturi pe Instagram
care își dau târcoale
atente să nu le scape vreun like unul altuia
să nu lase vreo urmă pe Instastories
să nu care cumva să apară vreun indiciu
suntem ca două universuri paralele
coexistând
obsedate unul de celălalt (o, da!)
Atunci când sunt acasă, vreau să scriu și am nevoie de un declic, deschid un volum de versuri al lui Ion Mircea. De exemplu, volumul Istm. Funcționează de fiecare dată. Îmi priește. Mie îmi. Atunci când nu sunt acasă… La mine a funcționat când am văzut filmul Paterson, al lui Jim Jarmusch. Citește în continuare →
În dimineața zilei de 19 ianuarie 1918, cu mult înainte de a se crăpa de ziuă, cocoșul lui Zamfir Zanciu a cântat cu o tonalitate mai înaltă decât de obicei. Cel puțin așa i s-a părut lui Zamfir, care trecea printr-o pasă proastă și pândea orice semn care să indice schimbarea norocului. Citește în continuare →