Dl. Lică își privește broasca țestoasă năpârlind. În jurul ei, solzi ca niște hieroglife egiptene. Pe care broasca țestoasă le ignoră suveran. De parcă ar fi ocupată cu lurcuri importante. De parcă ar avea altceva de făcut decât să stea toată viața, o viață lungă, într-o încăpere cu pereți din sticlă de 60 x 40 cm. Și oamenii năpârlesc, vara, după ce îi arde soarele, își spune dl. Lică. Atât că oamenii sunt foarte preocupați de pielea care li se cojește. Când cred că nu îi vede nimeni, își smulg pielea arsă de pe ei, căutând să obțină fâșii cât mai lungi, cât mai lungi. Nu se știe de ce.
Lasă un răspuns