M-am întrebat în mai multe rânduri care pisică e mai simpatică: Garfield, care doarme şi mănâncă (preferă lasagna) sau cealaltă, Tom, care pune la cale planuri diabolice ca să prindă şoarecele, sfârşind însă mereu prinsă ea însăşi între capcane şi mătura mânuită dibaci de stăpână al cărei chip nu-l vedem niciodată? De ce câinele e personajul principal (dă titlul seriei) din Scooby Doo, deşi participă la acţiune alături de oameni? M-am întrebat de ce Porky Pig aduce atât de mult a om şi, totuşi, toată lumea ţine cu Bugs Bunny, care desăvârşeşte metode simple sau foarte sofisticate pentru a-l chinui pe nepriceputul vânătorul, care se bâlbâie, mereu şi mereu, sau tace tâmp, când e întrebat, la mişto: What’s up, Doc? Citește în continuare
Desene animate de privit împreună cu familia

Personaj dintr-un episod Scooby Doo. Sursa: boomerang-tv.ro
Ca orice om al începutului de mileniu III, care are acasă copii şcolari, m-am confruntat cu problema Dominaţiei Programelor de Televiziune pentru Copii asupra Odraslelor (DPTvCO). Îi ţine ocupaţi, deci îţi lasă timp să respiri, dar ce le spune, ce îi învaţă? De bine, de rău, de aşa şi aşa? Pentru că, ştim cu toţii, programele de televiziune trebuie să facă rating, altfel sunt scoase degrabă din grilă. Dar ce înseamnă rating atunci când publicul ţintă sunt băieţei şi fetiţe cu vârste de la 2 la 16 ani? Citește în continuare
Oscar 2015. The Theory of Everything – Love story cu Stephen Hawking
Ce poţi afla despre un savant cu care eşti contemporan dintr-un film hollywoodian?, m-am întrebat când am aflat despre The Theory of Everything, filmul lui James Marsh, mai ales că vorbim despre un regizor care s-a remarcat până acum în special pentru filme documentare (a câştigat un Oscar în 2009 pentru documentarul Man on wire). În orice caz, titlul mi s-a părut că face toţi banii!
Incitant pe de o parte era şi faptul că scenariul a fost făcut pornind de la o carte scrisă e fosta soţie a lui Hawking. Pe de altă parte, apare riscul unei poveşti romanţate, mi-am zis, şi am purces să văd minunea. Citește în continuare
Oscar 2015. The Grand Budapest Hotel – regizorul, actorii & Co. s-au distrat
Ceva aşteptări am avut pentru acest film, The Grand Budapest Hotel, cu nouă nominalizări la Premiile Oscar şi un Glob de Aur pentru cel mai bun film, dar alt fel de aşteptări decât ceea ce am primit. Citisem că e despre un vestit majordom al unui mare hotel interbelic, care trece prin întâmplări halucinate (nimeni nu ar fi crezut aşa ceva!) împreună cu un loby boy, care-i devine cel ma bun prieten. Un fel de Platon şi Socrate al hotelurilor. Citește în continuare
O propunere de nerefuzat
Vă propun o experienţă unică: să faceţi parte din echipa Festivalului George Enescu, ediţia 2015. Fac această propunere în special tinerilor (m-aş bucura ca in această echipă să facă parte studenţi ai mei şi cititori ai acestui blog). Festivalul Enescu, în era în care se află acum, este probabil cel mai important eveniment cultural care se desfăşoară pe teritoriul României. E comparabil cu orice festival de acest fel din lume, iar cei care vin să (în)cânte la Bucureşti sunt crema-cremelor muzicii. E unic, aşa cum v-am spus. Citește în continuare
Ce avem noi aici? Falstaff în regia lui Graham Vick, frate!
Un regizor de mare clasă, unul dintre cei mai mari ai momentului (este vorba despre britanicul Graham Vick), a pus în scenă la Opera Naţională Bucureşti un spectacol-eveniment: Fals taff, de Giusepe Verdi. Premiera va avea loc în data de 19 februarie. Distribuţia e alcătuită din artişti români, cu Ştefan Ignat în rolul principal. Bineînţeles că am aflat despre acest eveniment de la Alexandru, întrucât presa culturală de la România are lucruri mai bune de făcut decât să aducă în faţa cititorilor personaje importante ale culturii mondiale. Dar de aceea a fost inventat Alexandru, cu al său blog de mare ţinută, Despre operă, pe care vi l-am propus în mai multe rânduri. Citește în continuare
Vladimir Jurowski se ţine de cuvânt: Simfonia a III-a de George Enescu, în premieră la Londra
Dirijorul Vladimir Jurowski se ţine de cuvânt. Cuvântul dat în urmă cu doi ani la Bucureşti, când a decis să includă Simfonia a III-a de George Enescu în repertoriul internaţional al London Philharmonic Orchestra. Citește în continuare
Bon Rieu! André Rieu, videoclip special pentru Valentine’s Day şi aproape că se mută în România
Eveniment fără precedent, desigur: André Rieu anunţă al şaselea concert în Bucureşti (7 iunie 2015), ceea ce va face ca la vară să ne salutăm cu Bon Rieu!
Douăsprezece picioare şi trei cozi, dintre care se vede doar una

Vedere din Bucureşti (Parcul IOR). Douăsprezece picioare şi trei cozi, dintre care se vede doar una. Foto: Călin Hera (mfc)
Oscar 2015. Gone Girl, o Elodia americană

Rosamund Pike, nominalizată la Premiul Oscar pentru filmul Gone Girl (2014). Printrscreen după oscar.go.com
Abia aşteptam aceste zile, cele premergătoare Premiilor Oscar. E, deja, o tradiţie să scriu pe acest blog despre filmele pe care le-am văzut, cele care mi-au plăcut şi cele care nu. De regulă, preferatele mele nu câştigă, dar asta nu îmi schimă opinia, of course. Oricum, e o perioadă care îmi place, mă relaxează şi mă provoacă; sper că şi pe voi.
Aşadar, m-am aşezat confortabil şi am zis să văd şi eu unde şi de ce a dispărut amazing Amy şi ce va face blândul Ben ca s-o găsească. Mă refer, desigur, la Gone Girl (2014), filmul lui David Fincher (îl ştiţi din Fight Club, Seven, The Social Network, The Curious Case of Benjamin Button). Citește în continuare
Ce-a ales câinele-filozof: mahalaua sau New York-ul?
Am fost întrebat, Carmen m-a întrebat, ce a făcut câinele dintr-o fotografie pe care am postat-o pe acest blog într-o Miercure fără Cuvinte. Iată faptele (mai jos).
New York, trotuarul de pe partea dreaptă

Vedere din Bucureşti. Câine aşteptând o ocazie să viseze aiurea. Foto: Călin Hera (mfc)
Copaci flămânzi, ochioşi, aparte sau pur şi simplu pofticioşi
Am un comentariu la postarea din Miercurea fără cuvinte de ieri: de-a lungul timpului am văzut şi fotografiat numeroşi copaci flămânzi, ochioşi, unii aparte, alţii pur şi simplu pofticioşi. Citește în continuare
Despre pâlnii şi oameni
Sebi, fiul lui Ilarion, crede că dl. Lică e un nene de gaşcă, doldora de poveşti amuzante, cu tâlc. Uneori tâlcul e atât de ascuns, că Sebi nici nu-şi mai bate capul să priceapă, preferă să îşi imagineze el un înţeles. Are darul ăsta dl. Lică, să-i incite mintea. Ieri însă l-a pus în încurcătură. Dl. Lică cumpărase o pâlnie din plastic. Era mică, verde şi cam murdară (căzuse pe jos). „E o mizerie, arunc-o”, i-a zis Ilarion. „Numai oamenii pot fi mizerabili, pâlniile nu”, a râs dl. Lică spre Sebi.
UPDATE. Abonamentele s-au cam epuizat în 10 minute

Abonamentele la Festivalul George Enescu s-au epuizat într-o jumătate de oră. Printscreen eventim.ro
„Am reusit sa prind sector L, rand 3, central, pe A2. Hurray!”. L-am citat pe amicul meu Florin, care a reuşit să cumpere un abonament la Festivalul „George Enescu”. Citește în continuare
Abonamente pentru Festivalul „George Enescu”
Veşti interesante despre un eveniment care îmi este foarte-foarte drag: Festivalul George Enescu.
- Prima veste: azi, 15 ianuarie, de la ora 10.00, se pun în vânzare abonamentele pentru ediţia a XXII-a.
- A doua veste: festivalul se va întinde pe trei săptămâni mari şi late (30 august – 20 septembrie 2015).
Ştiu că printre cititorii acestui blog şi printre cei ai paginii mele de Facebook se află numeroşi iubitori de muzică bună, aşa că aduc mai multe detalii. Citește în continuare
Desene pe lunetă

Desene pe lunetă într-o dimineaţă de ianuarie. Foto (cu telefonul) Călin Hera – mfc

















