Vedere din Bucureşti. Bărbosul din Zilele Babelor, de la staţia CFR Progresul. Foto cu telefonul: Călin Hera
03/03/2015
Spital de copii în Bucureşti
Vedere din Bucureşti. „Sala de aşteptare” a secţiei ORL dintr-un spital bucureştean. Foto cu telefonul: Călin Hera
„E a doua oară când mă dă jos din pat”, se plânge femeia în capot roşu, în timp ce apasă pe butonul liftului. „Ce să facem, putem spune că nu vrem?”, răspunde cealaltă, al cărei capot albastru, cu modele chinezeşti, fâşâie când femeia intră în lift, alături de colega ei. Au în mâini câte un portofel. Coboară probabil la chioşcul din curte să ia o cafea, nişte banane, să treacă timpul. Citește în continuare
02/03/2015
Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii
Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am trecut de mai multe ori pe lângă această imagine. Dar ce e Aeul? Desenul înfăţişează un animăluţ situat undeva între porcuşor şi câine, cu ochii bulbucaţi şi picioarele ca nişte ugere, plus o codiţă îmbârligată şi un bot care aduce a conductă. Altfel, ansamblul e simpatic/jucăuş. Citește în continuare
02/03/2015
Vedere din Bucureşti de la etajul 6 al unei clădiri de pe deal
Vedere din Bucureşti de la etajul 6, cu privelişte către Regie, Grozăveşti, Crângaşi, Podul Basarab. Foto cu telefonul: Călin Hera
01/03/2015
Dimineaţa de 1 martie a domnului Lică
Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţioare la Piaţa Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.
28/02/2015
Vedere din Bucureşti. Cum au devenit mărţişoarele „brend” naţional
Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţişoare în Piaţa Romană, de unde aflăm că avem de a face cu un „brend” naţional. Foto cu telefonul Călin Hera
Îmi amintesc vremurile străvechi (dinainte de 1989) când cumpăratul şi oferitul mărţişoarelor era o datorie de onoare, un ritual, o bucurie chiar. Citește în continuare
27/02/2015
Ce-am făcut în ultimii cinci ani fix (de exemplu, la Castelul din Hunedoara)
Lansarea cărţii mele, la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Foto: Remus Suciu
Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani? Întrebarea, zbierată la un miting din prima parte a anului 1990, a marcat viaţa publică a acelor vremuri. Chestionarea în cauză venea să lămurească publicul în legătură cu activitatea recentă a celor care doreau să ajungă cu degetul arătător pe unul din butoanele puterii politice într-o Românie descotorosită de regimul Ceauşescu, în care se insinuau perfid comunişti din eşalonul al doilea. Trecând peste anecdoticul anilor originari ’90, întrebarea „Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?” e bine de pus măcar o dată pe cincinal. Celorlalţi şi nouă înşine deopotrivă. Căci, pusă cum trebuie, această întrebare ne poate surprinde – oferindu-ne răspunsul la alta: „Ce veţi face în următorii cinci ani?” Citește în continuare
27/02/2015
Vedere din Bucureşti. Altă casă lăsată să se prăbuşească
Vedere din Bucureşti. Palatul de pe strada Agricultori 3-5. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am trecut adeseori pe strada Agricultori, colţ cu Pache, Mătăsari (în trecut eram hoinari). Scuzate fie rimele. Adevărul e că abia zilele trecute am observat în ce paragină se află un pălăţel, ca să nu-i spun palat, aflat la nr. 3-5. Nu îţi trebuie prea multă imaginaţie ca să vezi frumseţea trecută şi grandoarea de altădată a clădirii pe care pare că toată lumea abia aşteaptă să o vadă dărâmându-se (preferabil înainte de primul cutremur major). Citește în continuare
26/02/2015
Cum va „vinde” Tudor Giurgiu Festivalul Filmului European?
Tudor Giurgiu, ambasadorul onorific al Festivalului Filmului Europan 2015. Sursa: tudorgiurgiu.ro
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi dor de Festivalul Filmului European (ajuns la ediţia a 19-a). Dar mai e un pic: trei luni şi un pic. În perioada 7-14 mai vor fi proiectate peste 40 de filme în Bucureşti (Cinema Pro, Studio, Elvira Popescu) şi, ulterior, în câtva oraşe din ţară – dar deocamdată e o supriză care sunt acelea. Ca și anul trecut, accesul la proiecții va fi liber. Citește în continuare
26/02/2015
Vedere din Bucureşti. Intersecţie
Vedere din Bucureşti. O intersecţi oarecare într-o oarecare dimineaţă senină de februarie. Foto cu telefonul: Călin Hera
25/02/2015
Vedere din Bucureşti. Aşteptând o ocazie la capătul lumii (CFR Progresul)
Vedere din Bucureşti. Pâine cu gust la capătul lumii – Staţia RATB CFR Progresul. Foto cu telefonul: Călin Hera
24/02/2015
Concurs pentru jurnalişti şi bloggeri
Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Sursa: freedomhouse.ro
Faza iniţială a programului „Bursele europene: jurnalişti în dialog” 2015, derulat de Reprezentanţa Comisiei Europene, Freedom House şi Mercury360 Communications, se apropie de final. Mai aveţi trei zile la dispoziţie pentru a vă înscrie în concurs maximum două articole, analize, reportaje ori postări realizate și publicate în anul 2014, în care ați abordat tematica europeană. Citește în continuare
23/02/2015
O discuţie cu Zolty din Bogata
Blogul lui Zolty din Bogata, judeţul Cluj
Zolty are 40 de ani. S-a născut şi a trăit în Bogata, judeţul Cluj, localitate pe care a părăsit-o pentru mai multă vreme doar în timpul studiilor, la o şcoală specială din Jucu. Nu ştie precis de unde vine boala lui (distrofie musculară congenitală); i s-a spus că ori e ceva genetic, ori ceva cauzat de un vaccin greşit administrat pe când avea nouă luni. Cert e că, de când se ştie, are nevoie pentru a se deplasa de un scaun cu rotile sau, mai nou, de un cărucior electric. Am stat de vorbă cu el la telefon. Citește în continuare
23/02/2015
Despre Falstaff 2015 la Opera Naţională Bucureşti
Coperta programului Falstaff (ONB), r. Graham Vick
A venit şi premiera de la Opera Naţională Bucureşti (Falstaff, în regia lui Graham Vick). Am citit o cronică foarte bună (unde altundeva decât?) pe site-ul Despre operă – recomandată atât celor care au fost la premieră cât şi celor care nu au apucat încă să vadă spectacolul.
„Un purcel verde de dimensiuni uriașe, vegetal și artificial, pârțâie confetti peste o adunare de oameni costumați caraghios, veniți să celebreze o nuntă. Asta este o imagine pe care n-o voi uita multă vreme. Eu unul mi-o voi aminti cu mare amuzament. A fost o seară în care m-a pufnit râsul mereu și la capătul căreia m-am emoționat contemplând un final în care bătrânețea ajunge la limita cea mai de jos a ridicolului, iar viața își reia ciclul obișnuit, prin căsătoria lui Fenton cu Nanetta. Așa de bătrâni și de ridicoli vom ajunge și noi, cel mai probabil. Și vom privi totuși cu o înțelepciune salvatoare cum tinerii o iau de la capăt, la fel ca noi, fără să fi învățat nimic din experiența noastră. Privită așa, viața este o comedie nebună.
La fel ca orice comunitate, și publicul de operă se împarte în tineri și bătrâni. În special la operă, publicul bătrân este mai numeros decât proporția sa demografică. De aceea, aseară au fost spectatori scandalizați de regia modernă a lui Graham Vick.” (Alexandru Pătraşcu, Despre operă)
22/02/2015
Oscar 2015. Whiplash. Cum ar fi fost dacă Bela Karoly ar fi antrenat cântăreţi de jazz
Scenă din Whiplash
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, Bela Karoly a fost antrenorul Nadiei Comăneci şi a generaţiei sale de incredibile campioane la gimnastică din anii ’70 – ’80. S-a spus că performanţele incredibile ale elevelor sale, nişte fetiţe zglobii pline de muşchi şi disciplină, s-au clădit pe un regim de viaţă (şi de antrenamente) aproape de dresaj. Şcoala românească de gimnastică Octavian Bellu – Mariana Bitang a urmat, cel puţin în prima parte, metodele spartano-karolyane, iar România a contat constant în marile concursuri de gimnastică internaţionale. Citește în continuare
21/02/2015
Oscar 2015. Boyhood – captează momentul
Tatăl şi copiii, imagine din filmul Boyhood (2014). Sursa: imdb.com (printscreen)
Cele mai mari aşteptări pe care le-am avut atunci când m-am aşezat confortabil pentru a vedea Boyhood (2014, regia Richard Linklater, 2 ore şi 45 de minute) vizau posibilele răspnsuri la întrebarea cine e mai tare, viaţa sau machiajul? Înclinam să pariez că viaţa, dar orişicât, trebuie să rămânem ancoraţi în prezent, în cuceririle tehnico-ştiinţifice, care nu cunosc margini. Deci, problema rămânea deschisă. Citește în continuare
21/02/2015
Tu pentru câte zeci de milioane te-ai urca în ring cu cel mai puternic om din lume?
Sursa: telegraph.co.uk (printscreen)
Cică s-au înţeles să se bată în 2 mai 2015 la MGM Grand, Las Vegas. „Bunicii” Floyd Mayweather (37 de ani, 47 de victorii, din care 26 prind KO, nicio înfrângere) şi Manny Pacquiao (36 de ani, 57 de victorii, din care 38 KO) vor urca în ring pentru o bursă de 250 de milioane de dolari.
19/02/2015
Fotografia mea de la noua librărie Cărtureşti
Vedere din Bucureşti. Noua librărie Cărtureşti, strada Lipscani. Foto (cu telefonul) : Călin Hera
Cred că nu e blogger bucureştean care să nu fi fotografia noua librărie Cărtureşti, cea deschisă recent pe strada Lipscani. Asta ca să nu pomenesc de feisbuchiştii mari şi mici. Cel puţin asta a fost impresia mea atunci când am dat o raită pe acolo. Citește în continuare
18/02/2015
Vedere din Bucureşti. Pod cu cer senin şi groapă în asfalt
Vedere din Bucureşti. Pod peste râul Dâmboviţa cu cer senin şi groapă în asfalt. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 