Blogul lui Zolty din Bogata, judeţul Cluj
Zolty are 40 de ani. S-a născut şi a trăit în Bogata, judeţul Cluj, localitate pe care a părăsit-o pentru mai multă vreme doar în timpul studiilor, la o şcoală specială din Jucu. Nu ştie precis de unde vine boala lui (distrofie musculară congenitală); i s-a spus că ori e ceva genetic, ori ceva cauzat de un vaccin greşit administrat pe când avea nouă luni. Cert e că, de când se ştie, are nevoie pentru a se deplasa de un scaun cu rotile sau, mai nou, de un cărucior electric. Am stat de vorbă cu el la telefon.
Pentru Zolty, vremurile pe care le trăim sunt bune dintr-un motiv care le scapă multora: seria ameţitoare de gadget-uri, smartphone-uri, forumuri, Social Media îl ajută să comunice, să intre în contact cu o mulţime de oameni. Discută la un nivel la care nu ar fi visat vreodată că va putea ajunge.
Datorită unui prieten a auzit ce e ăla un blog. S-a întâmplat în anul 2010.
„De cinci ani am blog. Am un prieten, Zamfir Pop, care îmi tot zicea de blog. Blog în sus, blog în jos. Eu aveam un radio online, care însă nu prea mergea, că era netu’ prost. Şi am zis să îmi fac şi eu blog. Dup-aia l-am întâlnit pe Groparu şi lucrurile au mers mai departe. Am fost la mai multe întâlniri ale bloggerilor, m-o dus Groparu, m-o dus Chinezu, m-o dus mai mulţi. Dacă mă duce cineva, merg, îmi face plăcere”. (Zolty)
Cele două universuri ale lui Zolty din Bogata
Universul lui Zolty se compune din două părţi: cel infinit, în care se află prietenii lui din blogosferă şi de pe Facebook, şi cel finit, din jurul casei sale din comuna Bogata.
Universul infinit, după cum îi spune şi numele, n-are capăt; se află în el de când lumea (parcă) şi va fi acolo mereu, pentru a se plimba în voie, a-şi da cu părerea, a asculta şi a fi ascultat.
În Universul finit e ceva mai complicat, dar şi acolo sunt visuri, planuri, plimbări. Visul cel mare e săpoată merge singur până la Turda. Sunt 8 kilometri între Bogata şi Turda, pe care Zolty îşi doreşte să îi parcurgă fără ajutorul cuiva. El şi căruciorul lui electric.
„Până la Turda nu e foarte aglomerat drumul şi nu chiar aşa complicat de mers cu un cărucior care să aibă ceva autonomie. Ăla pe care îl am pe blog are faruri, semnalizare, kilometraj, poziţii, tot. Prinde 6 km/h. Deci, se poate. Numai autonomie să am, acumulatori buni” (Zolty)
Zolty şi doreşte un job
Zolty îşi doreşte un job, ca să nu simtă că îşi pierde vremea şi ca să facă ceva util.
„Nu lucrez, dar aş vrea foarte mult. Am tot căutat, da’ n-a găsit. Caut un sfert de job, să am o ocupaţie. Da, nici banii nu strică, cui îi strică să aibă bani? Aş lucra orice pot face de aici, de acasă. Ceva consultanţă sau pe supraveghere pe internet, de exemplu, un fel de pază. Mi s-a oferit o dată să fac supraveghere pentru o firmă, dar îmi cereau să stau 12-14 ore pe zi cu ochii pe monitor şi nu pot, n-am cum aşa mult, de-aia zic că vreau cam un sfert de job” (Zolty)
Oferta lui Zolty
Dar Zolty nu stă deloc degeaba. Are o activitate foarte intensă pe blog şi pe Facebook, iar recent a făcut un gest cu o semnificaţie aparte: îi oferă vechiul lui cărucior electric cuiva care are nevoie şi care îi spune, în scris, povestea lui. Este un mesaj în primul rând şi un ajutor pentru cineva care chiar are nevoie (şi cine ştie mai bine decât Zolty despre nevoia de ajutor?). În al doilea rând, este vorba despre participare şi din partea celorlalţi, pentru că Zolty are nevoie la rândul lui de ajutor pentru a-şi duce planul la capăt: cineva care să doteze căruciorul cu acumulatori şi cineva care să transporte căruciorul la destinatar.
„Sper să se găsească cineva care să sponsorizeze bateriile şi transportul. Nu pot trimite căruciorul şi bateriile cu un curier, că la ţâpă, le trântesc, le strică. Dacă ţâpă o baterie de-aia pe beton, praf o face…”, explică Zolty.
Ca să se afle despre gestul lui şi ca să se găsească un sponsor sau doi, Zolty a apelat la bloggeri. Până acum, au scris în jur de 50 de bloguri despre intenţia lui (inclusiv PA-uri şi mirări). De partea cealaltă, există deja destui oameni care au nevoie de căruciorul electric, dar e şi aici o probelemă.
„Oamenii se tem, zic că e păcăleală, e ţapă, cum să li se dea aşa, pe degeaba? Încerc să le explic. Am 5 ani de blogging, doar n-am chef să îmi stric o imagine pentru o ţapă… Dar am primit deja cinci poveşti, mai aştept, iar în 15 aprilie îl aleg pe câştigător”, mai zice Zolty.
Speranţa mea
Cam asta am vorbit eu în această după-amiază cu Zolty din Bogata. Sper din tot sufletul să-şi ducă proiectul până la capăt (m-aş bucura ca un cititor al blogului meu să îl ajute) şi să îşi împlinească ambele visuri, atât cel legat de Universul infinit, cât şi cel din Universul finit.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 