Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.
Lasă un răspuns