Noua etapă a concursului 24 de ore are o temă de sezon: 23.00-24.00.
Trimteti PA-urile la ticorosu@yahoo.com până miercuri, 12.00.
P.S. Odată cu etapa a treia, intrăm într-un ritm ceva mai alert, cu etape mai scurte 😛 !
Le sauveur Caligul
Crede că n-o vede nimeni. În fiecare vineri seară spânzură cămăşile lui bărbatu-său pe sârmă, în sutien şi cu părul prins. Eu o văd. Cu lumina închisă şi 50 de whiskey, o văd. Mustăciosul tot timpul parchează în fundul Volkswagenurilor vechi, probabil îi place ideea de control. Ei nu-i place când vine să o sărute în balcon. Fug umbre prin cameră se duce să o sărute. Ar trebui să-i cer o cană cu făină. Oare ştie cum mă cheamă? DeWitt se uită la ceas şi iese pe uşă.
Intervalul 23-24 Simion Cristian
Tânărul urmăreşte cu privirea fumul de ţigară cum se ridică şerpuitor De la fereastră agitaţia oraşului aproape că acoperă maneaua de la casetofon. În intersecţia aflată cu 8 etaje mai jos un şofer claxoneaza insistent.
-A ajuns Mişu! Era şi timpu’! Trebuia să fie aici de la 11.
Dupa ce claxonează masina demarează în trombă.
-Nu e el! Da-l dracu! Nu îl mai aştept! E 12. Am terminat un pachet de ţigări…
Dorel apucă nervos tricoul roşu cu “Puta madre” de pe scaun, se îmbraca şi trânteşte uşa în urma lui.
Privi la ceas Mircea Popescu
Privi la ceas. 23.03. Privi din nou. Tot 23, tot .03. Timpul nu trece. Timpul sta. 23.04. Inchise ochii. Poate reuseste sa adoarma. Tic, tic, tic. Nu reuseste. 23.05.
Privi peretii zugraviti intr-un ocru indoielnic. Nu-i placusera niciodata. An de an, urma sa-i rezugraveasca. An de an trecuse, fara. 23.15. Deja! Peretii fac sa treaca timpul, se gandi. Intr-adevar, mi-au mancat timpul, zilele, lunile, anii. Toti anii. Si de pana acum, si de-acum inainte.
23.24. Inchise ochii din nou. Un spasm usor ii trecu peste frunte, si putina spuma in coltul gurii.
“Ora mortii intre 23 si 24 pe 31 decembrie”. Legistul vorbea ragusit, cu ochii pe jumatate inchisi, intr-un reportofon vechi, cu o rotita scartaind.
Countdown Călin
Cinci, patru, trei, doi, unu…
Minus unu, minus doi, minus trei, minus patru… Pfuu, am gresit undeva, unde oare?
23.30 Dan
O banală, să-i spunem petrecere de rămas bun. Mă enervează cumplit insistenţa unora aflaţi sub influenţa alcoolului care trag de tine să te conducă acasă; conducă la propriu, cu ei la volan. Nu-mi vor lipsi oameni, ci locuri. Piaţa asta şi sutele de înaripate care uguie atât de prietenos ziua. Noaptea se retrag prin adăposturi numai de ele ştiute. Ce linişte! «Câte să fie?» … «Miţa a trecut de Titu, cred că şi de Mătăsaru…»
Peste puţine ore, „Miţa” va fi deja foarte departe de Titu.
Promisiune LadyA
Ca orice promisiune trebuia tinuta. La ora 24, de Revelion, la fiecare trei ani, trebuia sa depuna un trandafir alb in Foisorul din Parcul Ioanid. Scartaitul pasilor pe zapada inghetata ii dadeau mici fiori. Muzica, lumini, artificii si luna plina. Era fara 10. A iutit pasul.
Ora 24. Era in Foisor. A asezat trandafirul pe bancuta si a inchis ochii. Vuietul din strada o facu sa tresara. A deschis ochii sa priveasca cerul si… Soare, verdeata, femei cu rochii lungi, domni cu palarii. Era in alt timp?
Efectul Hauuu LordDIf
Cu bărbia sprijinita în palme d-nul Aparnase o privea aproape nostalgic. Sedea ea gălbioara cocotată colo sus precum o clătită belgiană cu gem de coacăze. Se visa un gurmand într-o goană nebună spre delicatesa absolută. Un gând răzlet îi trecu prin minte, ce ar fi dacă? apoi din toti bojocii urlă:
– Hauuu ? hauuu ?
Raspunsul a venit sub forma unor palme strategic plasate pentru efect maxim. Cu ochii cârpiti de somn si-a privit mirat sotia manioasa borborosind ceva.
Cand ultimele ramasite ale visului se risipira concluziona sec:
– Se pare ca nici lupii nu stiu limba lunii.
Cuceritorul cell61
– Pui, mai ai mult?
– Un pic, vreau să-i cuceresc pe kalali.
– Ce-s ăia?
– Of, ţi-am mai spus! Sunt extratereştrii care au distrus regatul aegiric. Eu sunt ultimul prinţ din spiţa aegirică rămas în viaţă şi conduc rezistenţa.
– Aha! Şi? Mai ai mult?
– Mă întrebi din minut în minut, s-ar putea să nu mai termin niciodată nivelul ăsta al jocului.
– Auzi, ştiu că am spus că după ce-l culcăm pe ăla mic folosim ora asta cum dorim. Dar eu mă aşteptam să mă cucereşti pe mine, nu pe extratereștri!
Psalm de durere Mariana
– Nu, nu sunt supărat, nici abătut…Poate un pic plin de ciudă că nu sunt înţeles de cei de pe aici…Mi-i credeam prieteni…
– Dar, eu te înţeleg! Dar ce aş putea face decât să iau durerea şi să o arunc în stele, poate aşa se va întoarce prefăcută în flori înrourate…
Conversaţia se termină cu strâgere de inimă…Ea, cea ce învăţase un nou cuvânt, ,,prietenie”, adormi cu greu…Clipe în şir privi luna atât de clară şi de dornică de a şopti un poem…Durerea se mutase în inima ei şi săpa adânc un psalm de durere…sau de iubire…
23-24 si după ajnanina
asteptam cu mainile inclestate sa vad cum arata cealata fatza a miezului noptii. voiam sa vad daca e atat de luminoasa dupa cum mi se spusese.
atat de stralucitoare.
cu ochii lipiti de geam numaram secundele. e mai usor sa numrei secundele, trec mai repede, chiar daca mai sunt minute sau ore pana la clipa asteptata. dar e si mai usor sa te pacalesti, cu fiecare fir de nisp al clipei.
nici n-am bagat de seama, concentrat pe numarat, ca trecuse clipa. iar noaptea a ramas la fel de intunecata.
– dupa deadline –
23-24 ivory
In timpul razboiului, a reusit sa le fereasca de nemti ingropandu-le la radacina marului din spatele casei. I le fagaduise ei de cand era mica. Ale tale or sa fie, sa stii, ca pentru tine le-am tinut, doar sa nu dai la nimeni peticutul ala. Ca daca intri patata in biserica, or sa joace dracii in fata ta. Daca esti curata, ingerii si Maica Domnului or sa mearga in fata ta si or sa se roage, ai auzit? Auzea si copila fiind se cutremura. Si-a promis atunci ca n-o sa lase dracii sa-i joace in fata.
Apreciază:
Apreciere Încarc...