afară-i întuneric văd doar un felinar
cu nimb în jurul frunţii ori poate-i un pahar
din care beau lumină la orele târzii
toţi călătorii vorbei care ştiau că vii
aşa ca-ntodeauna mai mult decât firesc
aproape fără zgomot şi totuşi pământesc
ca o tăcere-nalta adâncă întocmai ca un drum
tăiat printre cuvinte întors la mal acum
ca barca legănată de un mister anume
ca haina ne-mbrăcată cu mâneci fără nume
şi buzunare multe şi flori la subţiori-
cuvinte potrivite de nesfârşite ori
e încă întuneric luceşte-un felinar
chiar în fereastră parcă în camera mea chiar