Archive for noiembrie, 2009

30/11/2009

De la credibil la penibil

Pentru un intelectual, pentru o personalitate gata să devină un reper de moralitate, cel mai mare risc este să înceapă să laude pe cineva aflat la putere. Riscă să parcurgă rapid drumul de la credibil la penibil.

30/11/2009

Melcul înainte de prima casă

Sorin Stanciu are o continuare a fotografiei cu melcii, prima noastră PAfototemă.

 


Prima fotografie a fost denumită „Înmultiri”. Aceasta e urmarea înmultirilor. Foto: Sorin Stanciu

29/11/2009

Nu e bine să sapi în groapa altuia

Sap o groapă. Aşa e bine. E rău să faci în peşteră. Trebuie să faci afară. E bine să pui frunze. Mai bine e să pui pământ. Cel mai bine e să sapi întâi o groapă. Eu sap o groapă. Am pământ pe mâini. E mai bine să sapi ziua. Noaptea, toate gropile sunt la fel şi tot pământul e ca o groapă încă nesăpată. Noaptea poţi nimeri rău. Atunci, pământul pute. Nu e bine să sapi în groapa altuia.

28/11/2009

ai scos din viaţa noastră iubirea_

avem plante de apartament îngrijite bine
avem perdele asortate cu tavanul
filtrează lumina în mare stil şi ne
crează o atmosferă plăcută tot anul

avem maşinile parcate una lângă alta
avem pantofi maro şi cizme negre
cărţile stau cuminţi pe noptiera ta
avem o mulţime de gânduri integre

dormim uşor nu ne pierdem cu firea
ne salutăm dimineaţa şi seara corect
dar ai scos din viaţa noastră iubirea
în rest totul e bine perfect

Etichete: , ,
27/11/2009

Copii cuminti

De câtiva ani, mă ocup de o poveste care îmi place. Aparent nejurnalistică. Însă pentru ziar.

Acum, vă provoc: trimiteti-mi texte (aici sau pe mail sau link spre blogurile voastre) de 2.500 – 3.000 de semne (plus foto) despre copii frumosi, inteligenti, strengari, plini de imaginatie. Cuminti, adică reali. Texte din care să aflăm cum văd ei lumea. Am spus-o, an de an: măcar de Sărbători să privim prin ochii copiilor care am fost, a celor care sunt, si vom vedea mai limpede. Avem, astfel, sansa să fim un pic mai buni.

NOTĂ.
Unele povesti, cu voia voastră, ar putea apărea si pe hârtie.

Inocenţă-Micul trişor
Autor: starsgates
– Steluţa, am păcălit-o pe Zâna Măseluţă.
Mă uit mirată la piciul din faţa mea. Un copil cu o claie de păr blond, veşnic zbârlit, doi ochi mari şi albaştrii mereu rotunzi de mirare, o faţă pistruiată şi cu un zâmbet larg şi şmecher.
– Cum adică ai păcălit-o? întreb eu, cu o mutră neâncrezătoare.
Îmi arată dinţii din faţă. Mai bine zis, locul gol.

Continuarea: aici

1% ştiinţă, 99% credinţă şi sintaxa copilăriei
Autor: A.Dama
După reguli încă nescrise, dacă maşina face “bum-bum”, cel mai potrivit nume pentru ea este BUMA. Substantiv nedeclinabil:

o buma,
două buma,
multe buma.

Iar mingea trebuie că seamănă cu GOLU.
De când au văzut-o pentru prima oară, Tedi şi Luca au botezat-o “golu”. Urmărindu-i cum inventează cuvinte noi, m-am gândit la Adam, care le-a dat nume tuturor animalelor în Eden. Trebuie să fi dat şi Adam în mintea copiilor!…

Continuarea, aici

Uite farurile care râd!
Autor: A.Dama
Dan are 4 ani jumate. Într-o zi, m-a luat de mână şi m-a plimbat printr-o parcare numai ca să-mi explice cum e cu farurile maşinilor:
– Uite, maşina asta e supărată, că are faruri care-s supărate!
Apoi: – Uite farurile astea ce nervoase îs.
Şi încă: – Uite farurile care râd!
Articula fiecare cuvânt, ca un om mare. El găsise corespondenţe care ne scapă nouă, celor mari.

Mai multe, aici

Burtica unui respectabil
Autor: Leo
Pavel cercetează burta lui Buni. Buni e un bărbat respectabil, cu o burtică respectabilă.
Într-un târziu, Pavel întreabă :
– Buni, de ce ai burta aşa de mare ?…Ai mâncat un copil ?

Etichete: , ,
27/11/2009

Clasamentul cavalerilor

Pfoa! S-a mai terminat o etapă, cea a Cavalerilor. Cei care doresc să arbitreze, pot găsi toate PA-urile aici.
Le astept voturile pe ticorosu@yahoo.com, până duminică, 12.00. Vă multumesc.

Clasamentul Cavalerilor
1. Desferecarea inimii nătânge Călin 20/5
2. Neatârnare cell61 11/5
3. Jurământ sacru LordDIf 8/4
4. Cavalerii florior domnesti Teodora 8/3
5. Regatul PA gabi 7/3

_Au mai primit voturi si vor puncta în clasamentul general
Cheia prieteniei Simion Cristian 4/2
Cavaleri fără frică LePetitPrince 3/3
Cavalerul si satelitul-autobuz 3/1
Revolta starsgates 2/2
Holly Grail: deconspirarea conspiratiei Dan, Fiti bărbati Anonim? 2/1
Feminism etern cristian 1/1

NOTE.
– Au votat 7 arbitri: giulia szavo (încă dinainte de a se termina concursul!), Dan, starsgates, gabi, LordDIf, LePetitPrince, Călin.
– N-a exista niciun PA care să nu fi fost votat măcar de un arbitru!
– Nu stiu cine este autorul „Anonim?”. Dacă a făcut deja precizarea, îl/o rog să-mi amintească.

P.S. Personal, regret că PA-ul Mariei n-a primit mai multe voturi – mi-a plăcut îndrăzneala ideii si realizarea.

clasamentul general
1. Călin 38p
2. Leo 33p
3. Teodora 26p
4. gabi 25p
5. Paul Gabor 20p
6. cell61 19p
7. LordD’If 18p
8. LePetitPrince 16p
9. Mariana 11p
10-11. starsgates, cristian 8p
12-13. Dan, Simion Cristian 7p
14. Ioana 6p
15-16. Maria, Mikal Eon 4p
17-21. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p

Felicitări!

Etichete: ,
27/11/2009

PĂpuşi

Denumesc noua PAfototemă „Albă-ca-zăpada si printul ei”. Puteţi scrie PA_urile până luni, 11.00. Baftă şi inspiraţie!

Fotografia a fost făcută de Adi Pîclisan pentru a ilustra un articol mai amplu al Georgetei Petrovici. Nu cred că PA-urile trebuie să urmeze numaidecât subiectul articolului cu pricina 😉

Si tu, fata draga? Paul Gabor
Eu mi-am dorit sa fiu pitic, unul dintre norocosii ce-i stau prin preajma Albei. Dar nu a fost sa fie. Tot asa, cand eram de-o schioapa, ma gandeam c-ar fi nimerit sa fiu aducatorul de mere, cel care indeplineste visele frumoasei adormite. Un licurici imberb mi-ar fi placut, sau greier muzicant cu scripca geluita… Nici rolul calului nu m-ar fi prins rau. Dar iarba, vai, iarba asta galbejita… Nu-mi plac meniurile anoste. Iar cu timpul mi-am dat seama ca Alba-ca-Zapada devine din ce in ce mai blonda…

Pupul cristian
-Hmmm, iete-te la ea ce mai doarme ! Oare se preface? Ia s- gadil nitel la talpite…
-Pfuu, nimic… La masinuta mea cand apesi langa volan se aprind farurile…
-Uite, pot sa-i misc mana … si piciorul… hihi are chilotei roz…
-Cum s-o fac sa se miste ? Oare s-o pup ca-n desene ?… Adica sa-i dau un pup ? Asa, de fata cu toti ?…
Autorul nu cunoaste daca a fost sau n-a fost, intrucat a sunat clopotelul si au zbughit-o toti…

Experiment starsgates
,, Aaaaa, ce bine-mi pare că a uitat-o soră-mea pe Albă ca Zăpada lângă prinţul ei !,,
Doi ochişori cu privirea neastâmpărată se iviră deasupra mesei. Nasul mic şi cârn accentua şi mai mult figura aceea de copil care spune: ,,Hai să fac o prostioară!,,
,, Oare dacă prinţul o sărută pe Albă ca Zăpada, aceasta va prinde viaţă? Să încercăm!,,
Privi în stânga şi în dreapta şi apoi îşi puse planul în aplicare.
Oftă dezamăgit; Albă ca Zăpada n-a înviat.
,,Poveşti, îşi spuse, norocul meu că sunt băiat mare şi nu mai cred în ele.,,

El şi ea Leo
De-ar fi atât de simplu ! El şi ea, două trupuri de plastic, fără suflu, fără suflet, acceptându-se cu defectele de fabricaţie şi luptându-se cu limitările rigidităţii, filosofând despre unicitatea produselor în serie, privindu-se în ochii goi, împodobiţi cu luciri de vopsea.
Carnea însufleţită nu are avantajele celei sintetice. Doare. Înăuntru şi afară.
El şi ea sunt două lumi îndepărtate, care, în răstimpuri, îşi aruncă meteoriţi încinşi, sau se ignoră învăluiţi într-o amăgitoare pace universală.

Şi eu gabi

Am un punct de vedere foarte sigur pe sine situat în centrul pur. Cu toate astea n-o să te privesc direct în ochi, să nu te prinzi… Ştiu, m-am născut privilegiat să-ţi fiu prinţ şi nu m-am temut până azi de vreo altă magie doar pentru că am aflat despre cei mari, că chipurile se îndrăgostesc. N-am deprins din poveştile cu zâne decât două, trei metafore simple care-mi vor dilata pupila când voi întoarce cu grijă privirea spre tine. O să afli atunci, că şi eu…

 

Rău oameni, rău viaţă! Maria
O cheamă Teodora şi nu are încă patru ani, nici cuvinte perfect articulate, dar are doi pretendenţi: Horia şi Tudor. Când Horia îşi ia la revedere cu pa, frumoaso!, Tudor, niciodată mai prejos decât adversarul său, plusează cu pa, zâno!. Înfruntarea este tacită, dar asta nu o face mai puţin înfruntare. Şi pentru că viaţa este dură, Teodora îi place pe amândoi, dar alege doar unul. Cum e drept şi firesc. Pace Horia.
– Mia, Teo mireasă!
– Acum, Teo? Nu aşteptăm până miercuri? Să fie şi Horia de faţă?
– NU! Teo mireasă cu Tudor. Tudor mos.

Unwanted destiny LordDIf
As fi vrut să salvez din copilul de altă dată naivitatea. Jucându-mă cu păpusi as fi fost un mic Zeu oferind mintilor din plastic un rol superfluu într-o realitate imaginată. Dar n-am salvat decât tristetea din ochii unui bătrân ce-si joacă resemnat rolul de figurant intr-o poveste reală, devenind la rândul meu o biată marionetă în mâinile maestrului păpusar.

Fauritor de destine Mariana
Hm! De unde vii, printesa mea, cu chip de crin si ochi de cer? Ce mana iscusita ti-a desenat povestea in sufletele noastre de copii?…
Da!… Cred ca stiu ce voi deveni cand voi fi mare…Fauritor de destine…Voi scrie povesti cu final fericit! Voi rescrie povestea ta, draga mea printesa…Poate te voi feri de mastera cea rea, si poate ca printul va veni mai repede…Sau poate voi fi chiar eu printul fericit…Ah, ce minunat ar fi sa imi scriu propria poveste de iubire!

Atingere magică Teodora
Albă-ca-Zăpada a muşcat mărul otrăvit şi a alunecat într-un somn adânc, şi deplin, ca noaptea văduvă de lună. Prinţul, pornit să o salveze, şi-a încrucişat potecile cu ale vrăjitoarei şi, sleit de foame, a acceptat, şi el, fructul pierzaniei. Acum sunt amândoi ferecaţi în mrejele Hipnosului, trăind ca şi cum n-ar fi, în viaţă fiind dar morţi părând tuturora. Aşa ar fi rămas pe veci, dacă un puşti, nu mai `nalt decât sabia prinţului, cu sufletul curat ca o primăvară abia descălecată, nu s-ar fi îndurat de ei. O atingere uşoară pe mâna albă şi fină a prinţesei, apoi a prinţului, un zîmbet ştrengăresc aruncat tuturora şi sufletul reînvie, de parcă nimic rău nu s-ar fi întâmplat…

Introducere în anatomie Leo
Când a venit pe la noi, tanti aia parfumată a adus două cutii.
– Pentru tine ! a spus tanti. Când am deschis cutiile, surpriză ! Un păpuş şi o păpuşă ! Mie orice dar îmi face plăcere, aşa că i-am zis săru’ mâna.
Mama a privit-o mirată, dar ea a liniştit-o :
– Lasă, dragă, să înveţe şi copilu’ despre diferenţele dintre masculi şi femele.
– Ce diferenţe ? a întrebat mama. Sub haine sunt aproape la fel !
– Vorbesc de diferenţele evidente. De alea «ascunse» o să afle el şi singur, mai încolo!

Printul absent Simion Cristian
Ce s-o fi întâmplat? E prima oară când lipseşte. Poate e bolnav! Sau poate l-a otrăvit doamna cea rea! Cine o să mă trezească din somn? Cine o să mă sărute la sfârşit? Dragii mei pitici, haideţi să închidem cutia cu jucării! Piesa noastră nu se poate juca fără prinţ! Poate vine mâine…

End of storycell61
– Te urăsc!
– Cum să mă urăşti, iubire?
– Iar ai venit beat aseară!
– Eu?!? Cum poţi spune aşa ceva?
– Crezi că dacă ai venit la 2 noaptea nu ştiu?
– Dar nu dormeai? Sau te prefăceai?
– Mă prefăceam.
– Aha! Să ştii că mi-am dat seama de asta!
– Cum, că erai beat?
– Stăteai de vorbă cu tipul ăsta blond.
– Care tip?
– Ăsta care ne urmăreşte. Chiar, pe ăsta de unde l-ai cules?
– E Big Brother.
– Da, de parcă eu nu-ţi cunosc familia.
– Nu pe mine mă urmăreşte, ci pe tine. Abia aşteaptă să te scoată din poveste.

27/11/2009

Noile încăltări ale reginei Leo

Leo are un nou blog. Îi doersc să fie chiar mai bun decât precedentul.

Cum a ajuns să schimbe domeniul, explică aici. E de încercat.

27/11/2009

Scrieti pe bloguri, nu pe copaci!

Micul Print face un gest simplu, probabil fără utilitate imediată, dar necesar: îsi pune blogul la dispozitia celor care îsi scrijelesc numele pe copaci. Scrieti aici, spune LeP, dar lăsati copacii în pace. Salut, cu plecăciune!

26/11/2009

Gardul de la început

Am patru ani. Bine, încă nu i-am împlinit, şi? Am un frate, o soră, o mami, un tati, o buni şi mami are un bebe în burtică. Avem două camere, o baie şi o bucătărie. Stăm la bloc, da mie mai mult îmi place la buni ailaltă, la ţară. De-aia îmi place, că pot să stau afară. Uite-aşa e: ca un bloc mic, cu parter şi pod. Are gard, uite-aşa. Da nu-ţi arăt ce e în spatele gardului, vino acolo şi-o să vezi!


„Micul arhitect”. Foto: Sorin Stanciu

26/11/2009

Trei fotografii de Sorin Stanciu

Sorin Stanciu mi-a mai trimis câteva fotografii pentru concursul de PAfoto, alături de Micul Arhitect, dar n-am reusit să mă gândesc la variante de povesti inspirate de ele. Sunt mai no comment, cred.  De aceea, vi le arăt asa.

Laconic cum îl stim, s-a multumit să dea niste titluri seci. Cum le sade bine.

Postmodernism. Foto: Sorin Stanciu

Pădurete. Foto: Sorin Stanciu

Drept de Veta. Foto: Sorin Stanciu

25/11/2009

Roşu şi albastru de Voroneţ

Cititoarea de la ora 4.00, Lalalila, autoare a unui blog pe care vi-l recomand, m-a tras de mustată. În însemnarea despre bisericile pictate din Bucovina, am omis să vă arăt ce am fotografiat la Voroneţ.
Repar, tardiv.

 

Judecata de Apoi, o scenă foarte amplă, sub formă de zone etajate, prezentându-L pe Dumnezeu-Tatăl în partea de sus, de unde porneşte un râu de foc. Apoi este o o zonă a Raiului şi Iadului, apoi pământul cu oameni, animale şi vegetaţie, şi în final marea cu câteva elemente specifice. (Mariana) 

 

 

 

 ,,Detaliu”, reprezântând câmpul din dreapta a Judecăţii de Apoi. Se poate vedea reprezentarea diavolului, învierea morţilor din morminte la auzirea sunetului trâmbeţei îngerilor. Se observă mai clar relieful, diferite specii de animale terestre şi vieţuitoare acvatice. (Mariana)

Partea nordică a mănăstirii, în care ploile si vântul si-au adus „contributia” (Mariana)

Cum nu mi-am luat lecitina de multisor si nici n-am avut atâta minte încât să-mi notez lucrurile la care mă gândeam în momentul în care am fotografiat si nici măcar explicatiile ghizilor, las fotografiile fără legendă. Dacă mă ajutati să completez, o voi face cu cea mai mare plăcere (cu link către blogul celui care mă ajută, of course! 😉 ). Vă multumesc anticipat si îi multumesc deja Lalalilei că m-a tras de mânecă. Pardon, de mustată.

25/11/2009

Clasamentul de pluş

S-a încheiat si etapa Ursuletului de plus. Toate PA-urile sunt aici. Îi rog pe arbitri să voteze până cel târziu mâine, joi, 13.00. Astept voturile (fiecare arbitru are de împărtit 10 voturi la cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri) pe ticorosu@yahoo.com.
Ar prinde foarte bine cât mai multe consideratii pa(hi)critice.
Vă multumesc!

Clasamentul etapei de plus
1 Pacea de la căpătâiul micului om Teodora 12/5
2-4 Silentium Leo, Urs nehotărât Paul Gabor, Gând pufos Călin 8/5
5-6 Scluptură în nori Maria, Asteptări cristian 8/4

 

Au mai primit voturi:
Amintiri din copilărie cell61 5/3
Nu vreau altă jucărie LePetitPrince 4/4
Lacrimi de dor LordDIf 4/3
Culpă Leo, Nostalgie si împlinire Mariana 4/2
Cântare de pluș Mariana 3/2
Dor de copilărie Mariana 3/1
Farmecul copilăriei starsgates 2/1  
Generatia de plus Simion Cristian, PA-SF Dan 1/1

 

Mai punctează în clasamentul general cu 1p (bonus participare)
Fetita ce mergea mereu… zbordefluture

 

 

NOTE.
1) *Autorii mai multor PA-uri primesc, în clasamentul general, punctele corespunzătoare celui mai bine plasat PA în clasamentul de etapă.

 

2) Au fost opt arbitri: cell61, Leo, Mariana, Dan, LordDIf, giulia szavo, starsgates si Călin. Le multumesc.

 

3) Dat fiind numărul mare de PA-uri care primesc voturi, dar nu punctează mai bine în clasamentul general, la viitoarele concursuri vor primi puncte în clasamentul general mai multe texte decât primele cinci. Voi reveni cu amănunte, când va fi cazul. (Cred că mai facem cel mult două-trei etape Pafoto.)

 

4) Felicitări Teodorei pentru câstigarea etapei si Mariei pentru prezenta în clasamentul de etapă!

 

Clasamentul general la zi
1. Leo 33p
2. Călin 30p
3. Teodora, gabi 23p
4. Paul Gabor 20p
5. LePetitPrince 15p
6-7. LordD’If, cell61 13p
8. Mariana 10p
9-10. starsgates, cristian 7p
11-13. Dan, Simion Cristian, Ioana 6p
14. Mikal Eon 4p
15. Maria 3p
16-20. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p

Etichete: ,
25/11/2009

Cavalerii PA-ului

Noua etapă are ca temă o fotografie pe care am făcut-o în Cetateaa Domnească din Suceava, în timpul unui festival medieval, în luna august a acestui an.
Vă astept PApovestile aici, până vineri, ora 16.00. Baftă!

LOC DE DAT CU PA-UL

 

 

Neatârnare cell61
– Ascultaţi la mine, oştenii mei, Suceava va fi de-a pururi neatârnată! Nesubjugată de hoardele turceşti! Pentru asta, pun chezăşie însăşi viaţa mea!
În jurul lui, oştenii-şi ridicau mândri săbiile spre cer, urlând din toţi rărunchii:
– Libertate! Libertate!
La câţiva metri distanţă, Aura mânca tacticos o vată de zahăr. Îl lăsă să-şi ia porţia cuvenită de urale, apoi îl întrebă, cu un zâmbet neprefăcut în colţul gurii:
– Auzi, bre Lazăre, cum spuneai că-l cheamă pe patron? Cumva Hakan? Treci acasă!

Feminism etern cristian
-Zburator, cavaler, fire-ai al dracu’… Ha !
-Uita-te la el ! tot in zale, de parca nu i-ar pasa ca pe sub zalele lui am visat sa zbor pe calul inaripat si cand colo m-am terzit pe veranda cu o martoaga jegoasa si puturoasa.
-Mi-ai mancat terciul si tineretea cu zalele tale cu tot, cand ai venit ranit la mine, si eu, proasta, te-am crezut si te-am ingrijit za cu za…
-Ptiu, treci acasa si du gunoiu’ baremi, nainte sa pleci la razboi si sa-mi vii iar cotonogit si flamand…

Fiţi bărbaţi! Anonim?
Cei trei feciori sărutară mâna mirosind a busuioc a maicii lor…Lelea Maria îşi acoperi faţa plânsă cu colţurile maramei, apoi facu mătănii şi cruci, rugând pe bunul Dumnezeu să îi aducă înapoi feciorii din lupta cu turcii…
Mihnea porni primul, fără să se uite în urmă..La fel făcură şi fraţii lui mai mici…Zalele şi armura străluceau în soare ca o victorie…Cel mic avea doar scutul de alamă…Mergeau dârz, umăr la umăr, fără a lăsa se vadă că ceva, acolo în inimă, tremura…poate dorul nemilos pentru mama şi pentru iubite…
– Feciori!… Fiţi bărbaţi şi staţi cu pieptul la duşman!!!..

Revoltă starsgates
Hmmm, mereu am iubit cavalerii.Pe cine n-ar cuceri un om plin de abnegaţie, generos şi nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. Şi sigur un lucru foarte important să fie şi burlac. Bărbatul perfect, ce mai!
Dar ăştia trei îmbrăcaţi în straie cavalereşti mă enervează la culme! S-au aşezat în faţa mea cu zalele lucind în soare şi nu mai văd nimic din spectacol.

Cheia prieteniei Simion Cristian
-Arthur, eu urmează să plec în cruciadă! Am bagajul făcut, calul este pregătit iar merinde am în traistă… A! Mai trebuie să-i pun doamnei centura de castitate! Cum tu ești cel mai vechi și devotat prieten al meu, îți voi încredința cheile.
-Sire, mă simt copleșit!
– Dacă nu mă întorc în 3 ani, o poți lua de soață. Am încredere că va fi în siguranță cu tine în acest timp…
Cavalerul își văzu de drum. După o oră de mers, prietenul cel vechi și devotat, îl ajunge din urmă:
– Sire, cred că din greșală mi-ați dat altă cheie!

Holy Grail: deconspirarea conspiraţiei Dan
Fraţi cavaleri,
aici şi acum se încheie pelerinajul vostru; aţi descălecat întocmai pe Pământul Sfânt.
După secole de vremi potrivnice, iacătă-vă deodată în faţa Graalului – cel mult râvnit de toţi înaintaşii voştri. Vedeţi-l că e viu şi nevătămat, încredinţaţi-vă că nu este doar o legendă. Alinaţi-vă toate temerile voastre, apoi porniţi de îndată către cei bolnavi şi nevoiaşi, către nefericiţi ori cei slabi cu duhul şi împărtăşiţi-le din noua voastră tihnă.

Jurământ sacru LordDIf
Cavalerii adunati din cele patru colturi ale împaratiei asteptau încordati, etalând armuri strălucitoare si descântece menite să alunge lipsa de inspiratie. Asezat pe tronul din fildes îi privea gânditor, raspunseră chemării mult mai putini decat nădăjduise ca va aduna. Dregandu-si glasul rosti jurământu sacru:
– jurati că nu veti lăsa nicicand uitarea să se aseze pe ale voastre condeie?
– jurăm !
– jurati că veti onora pe vecie codul celor 500 de semne?
– jurăm !
– Atunci la lupta nobili cavaleri întru proslăvirea măriei sale PA-ul.

Cavaleri fara frica si fara mormant LePetitPrince
Pe stanca stearpa scaldata-n apa
Stau in vant aprig si darz asteapta
Sa se azvarle si sa se zvante
Ei, cavalerii, in drepte trante.

Cai le necheaza, armuri le lucesc
Flamuri se unduie sub taios vant
Mainile pipaie armele, ochii sticlesc,
Umbra se-ntinde peste pamant.

Cade semnalul lupta incepe
Trupuri tinere strivite icnesc
Copitele lovesc nemiloasa tarana
Sabii se-ndoaie, armuri pocnesc.

Pana departe zvonul de lupta
Pluteste iute pe-aripi de vant
Se duce vestea ca se infrunta
Cavaleri fara frica si fara mormant.

Cavalerul şi satelitul-autobuz Maria
O găseşte în bucătărie, încremenită în scaun, răsfoind anxioasă ziarul şi dând impresia că ar căuta ceva numai de ea ştiut.
– S-a întâmplat ceva?
– Ceva îngrozitor, îngână parcă numai pentru sine.
– Îngrozitor? şi mă bufneşte râsul fără să vreau.
– Un satelit în formă de autobuz are să cadă pe pământ. Mi-e teamă.
Râsul meu devine isteric, aşa că dau să plec.
– Nu râde, aseară am visat un accident. Cu un 85. Totul se leagă.
Nu apuc să deschid uşa dormitorului, că o aud strigând gâtuită de spaimă:
– În seara asta scoatem armura din pod!

Desferecarea inimii nătânge Călin
Deci, îi zic, Domniţă scumpă, am inimă zăvorâtă îndărătul zalelor de fier, dar gropiţa din obrăjorul tău stâng mi-a topit-o şi s-a scurs în pământ, de unde au răsărit florile astea vesele pe care te rog să le prinzi în păr, să nu te vadă, pentru că ar păli în faţa frumuseţii tale neasemuite, iar ea râde, clipind ştrengar, şi fuge, lăsându-mă cu florile în mână, apoi se întoarce, ia buchetul şi-mi trimte un sărut, prin aer, lăsându-mă nătâng şi pe gânduri: ce-a putut vedea ea din mine, în afară de armură, şi dacă m-a confundat cu altul?

Regatul PA gabi
Acolo în văzduh mai dăinuie ceva. E râsul inchizitorilor cu umbre de ruguri-spânzurători. Aici, pietrele tac dar ţin minte paşii cruciaţilor triumfători. Acolo sunt pietrele olanelor multicolore când ploaia-şi dezlănţuie dansul barbar, nădufuri şi veacuri scuipate de magiştrii şi ţari. Acolo e o lume veche, iar dincolo dar foarte aproape de inima mea se află solia Regatului PA.

Cavalerii florilor domneşti Teodora
– Măi, Arbore, ţine-o cu două mâini, că şi azi bate vântu-ntr-o dungă, şi mă stropeşti pe zale! Dacă mă uzi la fier, îmi ţine rece toată ziua !
– Tulai, Văsălie, tu crezi că mie mi-e uşor, cu atâta amar de armuri pe mine, să ţintesc taman la fix? Fii boier cu minte şi nu te supăra dintr-un firicel răzlit aiurea…
– Apăi, Arbore, drept ai vorbit! Parcă nu e treabă de oameni cinstiţi să ne certăm dintr-o udeală! Că i-am şi zis, ieri, doamnei Stanca, să nu ne mai pună pe noi să-i udăm muşcatele, ori să ne schimbe, Doamne-păzeşte, stropitoarea asta turtită!

Etichete: ,
25/11/2009

Câinele pe zebră

Ca să îndulcesc un pic tonul, trebuie să vă spun că există si o altă abordare. I-am spus metromaidanezul, specie pe cale de aparitie.
Pe scurt, se pare că maidanezii ar fi mai inteligenti decât multe rase de câini, gratie conditiilor vitrege în care trăiesc (jungla orasului). Un lucru e sigur: traversează pe zebră!


Fotografia a fost făcută de amicul meu Remus Suciu, în Hunedoara

Pe lung, puteti da un click aici. Am mai abordat fenomenul, e drept, mai altfel, într-un PA.

25/11/2009

Nu-mi plac maidanezii


Grup mic de maidanezi fotografiat în preajma Doamnei Ghica

Recunosc: nu-mi plac maidanezii. Asa cum nu-mi plac nici sobolanii, nici gândacii de bucătărie.

Cred că sunt de modă veche, dar atunci când văd o haită de câini vagabonzi năpustindu-se nu încerc să-mi dau seama dacă patrupedele dau din coadă, deci au intentii pasnice (asta să i-o spuneti lui mutu’!). Nu vreau să fac pe eroul, deci recunosc: mi se face frică, pentru că maidanezii îmi par imprevizibili (ca România).

Nu mă consolează cu nimic faptul că am văzut droaie de maidanezi în centrul orasului Salonic, deci au si altii. Pur si simplu, as vrea să nu dau peste ei peste tot pe unde mă poartă picioarele. Mi-e rusine cu ei. Mi-e teamă de ei. Vreau să nu mai fie. Nu-mi cereti solutii, că nu candidez.

24/11/2009

Dl. Lică îşi vinde votul

Dezamăgit de rezultatul primului tur de scrutin, domnul Lică are, în plus, o durere de cap interesantă, de parcă i s-ar fi făcut creierul cât o minge de ping-pong scufundată în multă bere şi împinsă de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dislocuit.
– Eu îmi vând votul, a îngăimat în timp ce aţipea.
Spre prânz, mingea de ping-pong s-a transformat într-o sonerie enervantă.
– E OK?, l-a întrebat Cel Roşu, arătându-i ceva.
– Priviţi şi aici, a spus Cel Portocaliu.
Dl. Lică i-a poftit înăuntru.

24/11/2009

Mărimea nu contează

– Maimuţoiule!
– Vorbiţi cumva cu mine?
– Nu, cu proasta aia care te despăduchează.
– Aveţi un discurs ales, constat, domnule.
– Stai să vezi ce ştangă am, boule.
– Adineauri mi-aţi făcut cinstea de a mă numi maimuţoi.
– Pot să-ţi spun şi Mister Banană, dacă vreau, dobitocule.
– E adevărat. Nu pot decât să mă înclin în faţa înţelepciunii voastre.
– Înclină-te, botosule. Şi aşa mergi în patru labe.
– Uneori mă ridic. Însă, de regulă, mă deplasez aşa cum aţi avut bunăvoinţă să spuneţi: în patru labe.
– Faci pe deşteptu, bă, creier de găină?
– În realitate, am creierul un pic mai mare. Ştiţi, sunt cazuri în care mărimea nu contează.

 

Se pare că am fotografiat maimutele de la Zoo Nurnberg din toate pozitiile

23/11/2009

Se transformă iubirea în ură?

În urmă cu ceva timp (au trecut fix sase luni de atunci!) am intrat într-o mică (dar vioaie) si foarte scurtă polemică pe blogul Lorenei. Pe scurt, la un articol al ei, am emis următoarea teză:

Dragostea se poate transforma în ură, mai degrabă decât în indiferență. Cu cât dragostea e mai mare, cu atât șansele să devină mai degrabă ură decât indiferență sunt mai mari.”

În replică, Lorena a spus:

Imi pare rau, “calinhera”, nu sunt de acord cu ceea ce spui tu. Cum putem degrada un sentiment atat de sublim ca iubirea, reducandu-l la ura. Pentru mine ura, agresivitatea fac parte din sentimentele care degradeaza fiinta umana. Iubirea nu poate fi degradata…ea se poate singe…dar niciodata uitata.

Desi mi-am propus să explic încă de atunci de ce cred că e corect ce spun, s-a întâmplat să mă iau mereu cu altele. Revin astăzi, când am de scris un comentariu greu, despre alegeri. (Dacă asa s-a nimerit, înseamnă că asa trebuia să se întâmple)

Explicatia mea e simplă, ca un PA: dragostea, fiind cel mai intens sentiment, nu poate esua în indiferentă. Atunci când iubesti total rupi toate puntile dindărăt. Nu mai există pasul înapoi, nu te mai retragi. Iubesti si gata, sută la sută. Uneori, se întâmplă ca lucrul ăsta, dragostea mare, să nu tină la infinit. Când dragostea e totală, asteptările sunt, si ele, uriase. Dacă, dintr-un motiv sau altul, sunt înselate, dezamăgirea e si ea imensă. Unii se sinucid, unii se îmbată, altii, simtindu-se trădati, pun semnul minus sentimentului total, care se transformă în ură. Iubirea transformată în ură (două sentimente la superlativ) e ceva mult mai logic decât stingerea pur si simplu a iubirii.

P.S. 1 Ura care a fost initial iubire nu înseamnă neapărat un sentiment manifestat explicit. Dar această ură legitimiează, cumva, iubirea, ca sentiment puternic. Altfel, nici iubirea n-a fost imensă, ci doar romantică.

P.S. 2 Cred si în ura care se transformă în iubire.

%d blogeri au apreciat: