Posts tagged ‘Leo’

24/06/2013

Dor de Leo

Micul Prinţ a spart gheaţa… Mi-e greu să vorbesc despre asta, mă doare şi să tac. Mi-e dor de Leo, pe care cititorii mai vechi ai acestui blog au apreciat-o mereu şi au considerat-o, ca şi mine, o prietenă bună. A câştigat trei concursuri de PA-uri, numele ei domină Pagina de Onoare, şi, mai mult decât atât, a trecut pe aici, prin blogosferă, ca prin viaţă: rapid şi lăsând urme frumoase în sufletele celorlalţi. E cu va urma.

UPDATE. MeetSun şi freestar au scris despre Leo în aceste zile.

22/01/2010

PApostolul Mircea

Mircea Necredinciosul a rezolvat, implicit, trilema de săptămâna trecută: a acordat un interviu la Radio Guerilla în care a vorbit despre concursul de proza arhiscurtă de pe blogul lui. Timp de cinci minute s-a vorbit în FM despre acest concurs si, implicit, despre PA-uri! Mi se pare un pas. Nici mare, nici mic, dar venit la timp.

De ce spun asta? Chiar dacă n-am stabilit încă dacă proza arhiscurtă e gen literar sau specie literară, am ajuns cu totii la o concluzie: proza arhiscurtă există! Tot asa cum există si autori de PA-uri. Că tot am pornit de la trilema lui Mircea, la concursul de proză arhiscurtă organizat de el s-au înscris deja foarte multi concurenti – cred că mai multi decât scriu PA-uri pentru concursurile organizate aici. Am citit acolo câteva texte remarcabile. Îmi scot pălăria în fata lui Mircea.

Faptul că se scrie, asumat, proză arhiscurtă (oarecum independent de locurile unde eu însumi am promovat asta, Pahico si acest blog + Grupul de sustinere a prozei arhiscurte deschis de Leo pe polimedia) e primul semn important că acest gen literar (sic!) are un viitor.

Stiu, pasul decisiv va fi făcut atunci când an treia generatie, ca s-o numesc asa, se va exprima de una singură, fără legături prea directe cu umilele persoane ale înaintasilor. Ceea ce încep tot mai mult să cred că se va întâmpla.

27/11/2009

Noile încăltări ale reginei Leo

Leo are un nou blog. Îi doersc să fie chiar mai bun decât precedentul.

Cum a ajuns să schimbe domeniul, explică aici. E de încercat.

26/10/2009

Al teilea PAjoc. Hai, să fie noroc!

Răsăritul lui

Se trezea dis de dimineaţă, de ani de zile, încercând să surprindă răsăritul. Apusul nu-l văzuse niciodată, nu-l interesa ; naşterea soarelui, mereu altfel, îl fascina de fiecare dată. Poate pentru că nu ştia sau ignora faptul că un apus era de fapt un nou răsărit. Citise undeva ideea asta si-l enerva că si-o amintea exact acum, când izbucnirea soarelui, iminentă, trebuia să-l umple de entuziasm. Prima rază pulveriză iritarea: acum zâmbea ca un copil.

21/10/2009

Primul PA în căutare de semne

1. Stăpânul rotitelor
Am nimerit în plină nebunie. Depărtarea de realitate se poate face încet, folosind rotiţele fără zimţi. Oratorul stia foarte bine ce are de facut. Îl simteam incordat ca pe o fiara inainte de atac atunci cand, simtind ca multimea s-a potolit si este suficient de subjugata, pregatea asaltul final asupra constiintelor.

2. Tăcerea fluturilor
Am nimerit în plină nebunie. Paradoxal, mă simt atât de bine încât n-aş mai pleca de aici. Nebunia mi se potriveste manusa. Aflasem asta de când cu fluturii. Fluturii aceia mici si negri despre care îti vine să zici că sunt muste.

3. Să înceapă nebunia!

Am nimerit în plină nebunie. Prima reactie a fost sa renunt. Dar mi-am zis: “de ce nu?”. Labirintul părea inocent. E drept, era cam mult nămol. Am luat puţin pe degete şi mi l-am întins pe faţă. Abia acum eram pregătit.

4. Gladiatorul
Am nimerit în plină nebunie. Am dat sa fug dar m-am trezit ca pasesc inapoi. Instinctiv. . Am simtit peretele rece pe spate. Gloata striga ca smintita. Mi-ar fi greu să zic acum “joacă-se cine-o vrea cu focul ăsta.

5. Caleidoscop

Am nimerit în plină nebunie. Multimea de gura-casca privea buimacita submarinul. Era galben şi din interior se auzea muzica celor de la Beatels. Când te uiţi mai de-aproape îţi dai seama că nici nici şopârlele care dorm pe el nu respectă măsura. Soparlele nu stiu decat masura 1/2: coada sus, coada jos.

6. Matrix
Am nimerit în plină nebunie. Eram singurul viu, singurul cu aripi. În lumina de crepuscul, hâda mulţime de nevertebrate viermuia sinistru, sorbindu-mă ca o mlaştină. Noroc cu aripile care m-au ajutat să zbor spre lumină. Sau doar asa credeam?

NOTĂ. Aici scriem un PA, împreună, după regula „fiecare poate adăuga o propozitie; prima care se potriveste rezonabil devine oficială”. Mai multe detalii regulamentare, aici. Propozitiile-propuneri trebuie postate sub formă de comentarii la acest articol. Să fim inspirati!

%d blogeri au apreciat: