Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Statuie în Parcul "Orăşelul copiilor"din Bucureşti. Foto: Calin Hera
Doar cârcotasii pot spune despre chestia de mai jos „iaca ce e proza arhiscurtă!”. Cum ei există si cum noi avem simtul umorului, le ridicăm mingea la fileu, pentru a râde la urmă, mai bine 😉
Am primit asta de la Laurean, un, deja, clasic al PA-urilor din Pahico.
Dragii mei,
e tardiv, dar e mai bine decât niciodată. Vreau să spun: mă bucur că proza arhiscurtă a ajuns să trăiască si în afara acestui blog. Mă refer, într-o ordine aleatoare, la:
– proiectul lui Dan Costinas, „Umbra mării”, o serie de 24 de PA-uri, din care a publicat deja 23 (aici e ultimul) si care, cine stie, ar putea face parte dintr-un volum de proză arhiscurtă.
– PAvestea fără sfârsit, initiată de Victor, Carmen si Bogdan, un sir de PA-uri unul din altul, care alcătuiesc o proză scurtă captivantă 😉
– Carmen Negoită si-a schimbat profilul blogului, axat până de curând în special pe fotografii: „îmi doresc ca acest blog să rămână doar pentru publicarea de PA-uri şi alte texte”, spune ea. Cu această ocazie, m-am hotărât să lucrez nitel la blogroll, pentru a aduce la zi categoria „PAutori” 😉
– Serafim a organizat un interesant concurs de proză arhiscurtă ortodoxă, ducând PA-ul într-o lume aparte.
– LeeDee P., Leo, LePetitPrince si Cristian Dima, Laura Driha (de completat lista!) publică frecvent PA-uri, fără să fie vorba de „obligatia” de a participa la vreun concurs
Atunci când tu mă priveşti mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).
Şi totuşi, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.
Şi ai trece mai departe.
Dar tu, tu te mulţumeşti
să mă răsfoieşti. Nu ştiu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfăţată).
NOTĂ. Acesta e un exemplu tipic de transformare a unui PA într-un poem (am mai dat unul aici). Un exemplu tipic de risc (asumat sau nu) pe care îl are cineva care scrie poezie si scrie si proză arhiscurtă. Cred, sincer, că acestui trext îi sade mai bine ca poem decât ca PA, asa cum fusese el scris initial. Ca poem a apărut si în cartea mea.
Cu prilejul votării celor mai bune/populare PA-uri ale etapei a doua a concursului „Cinci săptămâni în palon” (etapa „O gazdă perfectă”), i-am rugat pe cei care au votat să spună ce si, mai ales, de ce.
Scriem PA-uri împreună de mai multă vreme, dar am discutat prea putin despre ceea ce credem că trebuie să fie un PA bun. Ce face dintr-un text de 500 de semne o proză arhiscurtă de calitate?
Răspunsuri posibile sunt mai multe. Gina a dat un răspuns sincer: pentru că-mi place.
Am purtat, prin comentarii la diferite articole, o discutie cu Laura Driha, care era nedumerită si, mi s-a părut, un pic dezamăgită. Despre ce este vorba?
Laurei i-au sărit în cohi câteva PA-uri mai recente care depăseau în mod vădit limita de 500 de semne. „Dacă e voie, atunci eu de ce m-am chinuit să respect regula? Nu e corect!”, mi-a reprosat ea, pe bună dreptate, se pare.
Răspunsul meu a fost, în esentă, următorul: proza arhiscurtă e un text care se întinde pe aproximativ 500 de semne (dacă iese din marja de 500 plus-minus 5-10% devine altceva). Concursurile pe care le-am organizat până acum au avut două scopuri declarate
1) de a servi ca pretext pentru a aduce cât mai multi oameni în familia PA si
2) de a-i provoca pe scriitorii de PA-uri să scrie cât mai bine, să-si perfectioneze scriitura (inclusiv citindu-se unii pe altii – si de aceea v-am rugat să participati la jurizare)
Faptul că am acceptat în concurs si texte care, cum spuneam mai sus, depăseau vădit cele 500 de semne (urcând chiar spre 800-900!) e simplu de explicat: e greu să scrii, din prima, atât de concis cât cere regula PA. În plus, faptul că vine constant scriitori noi alături de grupul nostru, face ca acestia să nu primească mereu, prompt, informatiile necesare. Recunosc acest neajuns, mi-l asum. Mă interesează în primul rând pasiunea de a scrie si disponibilitatea de a o face. Regula celor 500 de semne se poate adopta si treptat, fără ca asta să mă deranjeze – si cred că nici pe voi nu vă deranjează dacă apare câteun text de 800 despre care autorul crede sincer că e PA. Multi am trecut prin faza 800, probabil.
În orice caz, cei care se află pe pozitii fruntase în clasamentul general al concursului 24 de ore scriu, aproape fără să numere, texte de 500 de semne (plus-minus 5-10%), deci se încadrează. Sunt absolut convins că toti cei care aspiră la a scrie proză arhiscurtă îsi vor regla ei însisi ritmul astfel încât să respecte această regulă.
PS Acest text nu e o polemică. Dar am simtit nevoia să exprim acest punct de vedere. Si dacă tot mă aflul la etapa mărturisirilor, recunosc: concursul 24 de ore mi-a întrecut asteptările. Sunt încântat de ceea ce am reusit împreună!
Salut aparitia unei pahicritici savuroase, probabil prima din spatiul ex-Pahico, în orice caz, prima de o întindere apreciabilă. Recomand, asa cum îl recomand tot mai des pe Caligul, si sper ca gestul lui să nască pui vii 😉
Cred că putem deja să pornim o discutie, plecând, ca pretext, de la concursul de ghicit de pe blogul lui cell61. Vă rog să spuneti care vă e secretul atunci când ghiciti că un text, un PA în cazul ăsta, e scris de cineva. Ce vă ajută să identificati un autor? Ce defineste stilul?
M-as bucura dacă ar răspunde la aceste întrebări si Caligul, cel mai dibaci ghicitor de autori din câti cunoastem aici.
Nici n-a apucat să scoată bine capul în lume, că prozei arhiscurte i se pregăteste ceva. Deocamdată, Adrian Mihalcioiu vorbeste despre Proza Aproape Twitter (PAT) :P.
Asa cum am comentat si pe blogul lui, am experimentat în Pahico si mini-PA-urile, dar a fost un exercitiu esuat. Acelasi lucru se poate spune si despre maxi-PA-uri = textele de 1.000 de semne.
După cum bine observa Adrian, forma fixă (el a dat exemplu haiku-ul) poate merge la poezie, dar la proză, ba. Partea importantă, definitorie, în cazul prozei arhiscurte, nu e strictetea celor 500 de semne, ci ideea de 500 de semne. Cei care au deja experienta acestui gen (sic!) literar stiu ce vreau să spun. Autori precum Leo, Gabi, LordDIf sau Caligul, ca să dau doar câteva exemple, nu mai numără literele si spatiile dintre ele, ei le simt. „Conventia 500 de semne” înseamnă o concizie care permite si mici înflorituri si imagini puternice si ruperi de ritm. E un univers doar aparent strâmt. E universul suficient (spre deosebire de PAT, care e mai mult o glumă, as zice.)
P.S. Singurul PAT memorabil (chiar PAAT = proza aproape aproape twitter) pe care îl stiu e unul scris de Piticot, un coleg din Pahico:
Cleopatra
Libertatea nu inseamna sa nu fii sclavul nimanui, ci sa fii sclavul cui vrei tu.
Mircea Necredinciosul a rezolvat, implicit, trilema de săptămâna trecută: a acordat un interviu la Radio Guerilla în care a vorbit despre concursul de proza arhiscurtă de pe blogul lui. Timp de cinci minute s-a vorbit în FM despre acest concurs si, implicit, despre PA-uri! Mi se pare un pas. Nici mare, nici mic, dar venit la timp.
De ce spun asta? Chiar dacă n-am stabilit încă dacă proza arhiscurtă e gen literar sau specie literară, am ajuns cu totii la o concluzie: proza arhiscurtă există! Tot asa cum există si autori de PA-uri. Că tot am pornit de la trilema lui Mircea, la concursul de proză arhiscurtă organizat de el s-au înscris deja foarte multi concurenti – cred că mai multi decât scriu PA-uri pentru concursurile organizate aici. Am citit acolo câteva texte remarcabile. Îmi scot pălăria în fata lui Mircea.
Faptul că se scrie, asumat, proză arhiscurtă (oarecum independent de locurile unde eu însumi am promovat asta, Pahico si acest blog + Grupul de sustinere a prozei arhiscurte deschis de Leo pe polimedia) e primul semn important că acest gen literar (sic!) are un viitor.
Stiu, pasul decisiv va fi făcut atunci când an treia generatie, ca s-o numesc asa, se va exprima de una singură, fără legături prea directe cu umilele persoane ale înaintasilor. Ceea ce încep tot mai mult să cred că se va întâmpla.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 