– Iubesc. M-am îndrăgostit de amantă, şi-a spus bărbatul, devenit, fără s-o fi vrut, suflet de vânzare. Deseori, Pricop era răscolit de amintiri. Din autobuz privite, urmele mediului rural întâlnite în capitală erau cel mai teribil avertisment. Se simţea captiv în lumea paşilor pierduţi, trăind ca într-o continuă şedinţă foto obositoare, între două-trei limite. File de poveste, cum era răsfăţat odată, simţise pe propria-i piele puterea fantasmei şi asta de atunci de când fetele Retzatului îl transformaseră pe el, clovnul vesel de pe perete, într-un banc vechi.
Atunci a văzut începutul ninsorii. „Vine iarna bine-mi pare”, se trezi îngânând.
– Dar de ce plânge bebe?, s-a întrebat deodată, ca şi cum ar fi vrut să facă un dribling în plus.
08/12/2009
Palink de iarnă
08/12/2009
Dragonul din PA
Intentionam ca aceasta să fie ultima etapă. Aveam o fotografie anume pentru acest eveniment. Unul dintre voi, îl numesc aici pe LorDIf, mi-a dat planurile peste cap, propunând o fotografie care face toti banii.
Asadar, penultima etapă vă provoacă sa scrieti PA-uri inspirate de fotografia de mai jos.
Deadline, vineri, 12.00.
Baftă!
„Poza e facuta acum 2 ani la SF. Gheorghe, Aratarea din imagine e realizata de voluntari din peturile lasate in urma de cinefilii prezenti la festivalul de film Anonimul”. L-am citat pe autorul fotografiei, LordDIf
Poveste cu solzi Leo
Dragonul de plastic nu scuipă flăcări. Scuipat a fost el, solz cu solz, de cavalerii festivali. Monstrul nu sperie pe nimeni. Atestă cuminte legenda cum că… oamenilor nu le pasă. Visează la gloria unui schelet de dinozaur expus într-un muzeu celebru, suscitând mirarea vreunui gură-cască. În acest scop, rage mut, dezvăluind inofensivii dinţi de plastic. Paşi pe nisip îl ignoră, lipsiţi de remuşcări, şi-i mai aruncă un solz, întru veşnica nedezintegrare.
Dacă bun-simţ ar fi, nu s-ar mai povesti.
Cei 3 R cristian
Cei 3 R serpuiau ghemuiti printre petice de tufisuri, asudati, dar increzatori.
– Bai Ramoane, tu o iei acana, din stanga, sa nu ta simta, si-l prinzi da coada, da sa-l tii bine!
– Auzi Reale, tu o iei invers si te duci direct la piepti si sari fix in beregati!
– Bine ba Rivanoale, da tu ce faci?
– Ba io stau de sase si vin cu calu si caruta cand nu mai misca…
Rivanol, Ramon si Real, cei trei R, au devenit in scurt timp Cavalerii Dragonului din Curtea Palatului cu 36 de Turnulete din Strehaia.
Doldora de plastic Călin
Eu sunt dragonul din PA. Mi-e
privirea semeaţă,
mi-e inimă hoaţă.
Fur priviri fără să vreau neapărat asta,
le fur şi le închid în sticle,
le arunc în mare, le arunc în aer, le adun la loc.
Sunt doldora de plastic.
Poartă noroc.
Eu sunt dragonul care sună a gol
atunci când vântul îi gâdilă coada
(mă refer la partea care iese din nisip atunci când sunt domol).
Anul Dragonului de PET va fi eco-friendly sau nu va fi deloc Dan
Cresc într-o zi cât alţii în zece; ritmul de dezvoltare demografică şi sporul natural sunt infernale. Apoi, odată cu apariţia primilor molari, tăioşi precum dinţii ferăstrăului, încep a slobozi în jurul lor numai foc şi pară, pustiind totul pe o rază de mai multe mile. Se spune despre această atmosferă pestilenţială, degajată de monstrul din polietilen tereftalat, că devine complet biodegradată taman după 1.000 de ani. Păstraţi curăţenia!
Nemernicul LePetitPrince
A fost ura la prima vedere. Hidos cum e mi-e teama ca daca il mai privesc o data o sa am un cosmar la noapte. Din cap pana in coada e plin de bube cu coaja. Niste basici gretoase. Trebuie sa-i multumesc nemernicului. A adunat toate bubele altora.
Monument în cinstea lipsei de bun-simt LordDIf
Grabiti să prinda bronzul de dimineată Costiclă din Plastic si PETrică sporovăiau veseli despre băuta făcută cu o seară în urmă. S-au oprit în dreptul unor indivizi ce construiau de zor o formă din peturi. Privindu-i, Costiclă din plastic zise :
– Noroc de noi că au materie primă, pe criza asta ar trebui să ne ridice o statuie.
Mai curios din fire PETrică întrebă:
– Ce construiti dom’le acia?
– Un monument în cinstea lipsei de bun-simt, veni sec răspunsul.
Iubiri abandonate Mariana
Ce iubite eram cu câteva zile în urmă! Eram adorate din priviri…Eram mângâiate cu ambele palme…Eram sărutate şi apoi sorbite strop cu strop…Fluidul nu se opunea menirii lui. Dar…când n-a mai rămas din noi decât golul, forma, amintirea gustului şi a setei potolite, am fost abandonate în nepăsare…Şi totul a devenit gunoi…Fiecare sete potolită a adus alte jertfe uitate…Şi omul ne-a numit gunoi…Trist…,,Gunoiul” şi nepăsarea nasc monştrii aceia ce se vor răzbuna ca după o iubire egoistă…Cu flăcări de ură vor aduce o sete infinită…nemaipotolită nicicând…N-am fi vrut să fie aşa…
Dragonul din PA gabi
Parcă te ştiu de undeva. Aveai maţele împrăştiate pe plajă, te-ai luptat pentru vreo comoară ascunsă-n nisip ? Eşti născut dintr-o agresivitate manifestată pe furiş, departe de ochii celor care pot sancţiona – când au timp. Ai zăcut foarte mult timp aşa descompus, până când mâinile unor oameni cu suflet te-au adunat într-un chip. Cum spuneam, mă bucur acum să te văd cu ochi ştrengăresc de copil. Rămâi întreg, dragonule din pet.
PUBLICAT DUPĂ DEADLINE
Şopârla cu sânge rece Simion Cristian
Şopârla cu sânge rece se odihnea la soare. Nisipul fierbinte îi gâdila plăcut pielea. Prin cap îi treceau zeci de gânduri, toate legate de sticle goale. De plastic. Fredona fericită PET Show Boys-Domino Dancing. Nu o deranjaţi! Păstraţi liniştea şi …curăţenia.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 