Am lipsit de pe blog zilele astea. Crăciun în familie.
Deşi n-am spus-o, m-am gândit la voi, prietenii mei de aici, în timpul sărbătorilor. Crăciun fericit tuturor!
Copiii mei au fost, pesemne, cuminţi, din moment ce Moşul…
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Respiram greu, cu abur gros. Am intrat în biserică fără vreun gând anume, cu căciula în mână. Intraţi, închinaţi-vă, mi-a zis părintele. Trebăluia la o sobă de fontă. M-am închinat şi am sărutat icoana cu Naşterea. Nu fiindcă aşa trebuie. Aşa mi-a venit. Era destul de întuneric, lumina venea doar de la jarul din sobă, nişte lumânări şi nimburile pictate pe pereţi. Afară am stat şi m-am uitat la brazii pudraţi din vale până am simţit ace în urechi. Atunci mi-am pus căciula şi am început să cobor.
[Voci, în josul uliţei]: Bună dimineaţa, la Moş Ajun! Ne daţi ori nu ne daţi?
La poartă. Tuşa Mica mai are trei gogoşi în lighean.
[În sinea ei]: Nu cred să mai vină cineva. O gogoaşă merit şi eu.
Muşca, cu poftă.
[Voci, în susul uliţei]: Mai repede, Grasule, se face ziuă!
Tuşa Mica înghite dumicatul. Apar Grasul şi Şui.
[Gâfâind]: Ne daţi, ori… oau, gogoşi!
Tuşă Mica, uimită şi încântată, ţine în mână gogoaşa întreagă.
[Şui, cu ciudă]: Cum făcuşi, Grasule, de luaşi din gogoaşa mea?