Maşina de scris

Prin 1981-1982 o primeam pe Olympia, maşina de scris a bunicului meu (care se stinsese cu puţin timp în urmă). Mi se părea miraculos, la 13-14 ani, în plină Epocă de Aur, să am aşa ceva. Mă fascina să „bat” semnul dolarului. O făceam de câte ori aveam ocazia; scriam înadins texte în care apărea $.

Făceam rost de coli de hârtie, de indigo şi de role (pe care le foloseam şi refoloseam până deveneau fâşii de cârpă) în special de la Flavia, soţia unui văr de-al tatălui meu, care era secretară la Şcoală nr.3.

Cred că era deja anul 1985, „bateam” deja la maşină poezii şi scurte povestioare pe care le citeam la cenaclul lui Eugen Evu, când, la uşa apartamentului nostrul din OM, a sunat un miliţian. A întrebat de mine. Mi-a zis că trebuie să mă prezint în data de, la camera numărul, cu maşina de scris. Mi-a dat să semnez într-un tabel (din care n-am reţinut nimic) şi a plecat.

Tremuram. Dar mai mult am tremurat în ziua în care am fost să o predau pe Olympia. Ofiţerul care a luat-o a fost amabil, cred că m-a întrebat dacă scriu poezii. Mi-a zis să fiu liniştit, că e doar o formalitate, că trebuia să raportez că o am (părea că știe „istoricul” Olympiei mele de pe vremea când fusese a bunicului meu). În câteva zile, după ce va fi luată în evidenţă, îmi va fi înapoiată, mi-a zis. Cred că am zis mulţumesc.

masina-de-scris-editata
DOCUMENT. Aceasta a fost amprenta maşinii mele de scris (toate maşinile de scris aveau anumite caracteristici, chiar dacă erau „de serie”) . Mi s-a spus că „luarea în evidenta” însemna notarea, într-un dosar, a tuturor caracterelor, pentru identificarea unui eventual text-manifest anonim scris la acea maşină.

Am primit-o pe Olympia înapoi după mai bine de un an. Era în stare bună. Am curăţat-o, i-am pus o rolă nouă şi am ţăcănit la ea aproape toată noaptea aia. Îmi imaginez că era ceva ciudat: la parterul unui bloc cu două etaje, într-unn cartier liniştit, într-un oraş întunecat, se auzea un ţăcănit ritmat.

Nu ştiu unde anume e acum bătrâna mea maşină de scris. Cred că o păstrează mama pe undeva. Eu am revăzut-o prin 1997-1998, când, chiar aşa arhaică, greoaie (la propriu şi la figurat) mi-a fost dragă cum îmi e copilăria şi amintirea bunicului meu. N-am scris niciodată foarte relaxat la ea (cum mi se întâmplă acum, la calculator), poate fiindcă, la orice greșeaklă, trebuia să o iei de la capăt. Dar cine n-a experimentat „bătutul” la mașină a pierdut ceva, un ceva aparte; poate tocmai grija asta de a nu greși.

Etichete: ,

14 Responses to “Maşina de scris”

  1. Eram fascinata de masinile de scris dar n-am apucat sa bat nici macar un cuvant…O istorie asemanatoare, aceea de a-i fi luata masina de scris pentru o perioada , ne povestea printre injuraturile de rigoare la adresa regimului, profesorul de limba romana din scoala generala…Ce vremuri! Putina relaxare, putine greseli:)

    Apreciază

  2. @Anca: E, întrucâtva, asemănător mersului cu trăsura, comparat cu goana pe autostradă, cu 130 km/h. Cred.

    Apreciază

  3. fascinatia masinii de scris am avut-o si eu si ce frumos e cu trasura!
    Scrierea ta imi aminteste de un articol scris de Cornel Nistorescu, nu citesc ziare, s-a intamplat, povestea despre fidelitate lui ptr ea, iubita lui masina de scris, mi-a placut mult si de atunci imi place si de autor, si-n plus am aflat ca e din Orastie, (orasul care stie ora) si care mi-i drag si el

    Apreciază

  4. Da, m-am gandit si eu la Cornel in timp ce am scris despre aceasta amintire. Dar Cornel a fost un fanatic al masinii de scris si am considerat ca nu e cazul sa-l introduc in poveste. Eu am fost un amator.

    Apreciază

  5. eu, il inteleg. Cand ti-e drag ceea ce faci ti-e draga si unealta, prima unealta si nu-ti vine sa renunti la ea si cand trebuie sa o faci tot draga iti ramane.
    Poate povestesti odata cum e o redactie de ziar, la mine in cap a ramas o imagine ideala din filmele americane vechi: oameni agitati care scriu bine din prima, du-te vino printre tacanituri de masini de scris. Mi-ar fi placut sa fiu si eu unul dintre voi, fericitilor! Dar acusi…s-a ispravit!

    Apreciază

  6. ce mi se pare fascinant este textul pe care l-au batut ei de „control” zice ca: „deficientele din tarile de dezvoltare se datoreaza crizei mondiale”
    si tie iti placea sa tastezi $$$$$$$$$$

    Apreciază

  7. @tibike: ma bucur ca te-ai uitat acolo, in facsimil si ai adus vorba despre asta. Da, si eu am fost fascinat, zilele trecute, cand am redescoperit documentul, de textul pe care au ales sa-l dactilografieze cu draga mea Olympia.

    Apreciază

  8. €€€€ 🙂

    Scrisul fără posibilitate de „undo”, „insert” sau „copy/paste” îți formează un altfel de stil de a scrie. Nu e la fel ca scrisul de mână dar… creează o altfel de personalitate de scriitor.

    Eu mă gândesc că orice om ar trebui să învețe să scrie de mână înainte de a scrie pe calculator și orice șofer ar trebui să facă școala pe mașină cu schimbător manual de viteze. Oricine ar trebui să învețe să meargă înainte de a încerca să alerge.

    Apreciază

  9. Depinde cine zice si cu ce argumente, cred.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: