Poftim de citiți încă o „poezie pe zi”, scrisă în aceeași perioadă în care am scris și celelalte pârleazuri:
Poem de sărit pârleazul (zidul, depărtarea, necazul)
se întâmplă să
mă plimb printre ziduri vechi
nu scapă nimeni de chestia asta
piatra are o culoare cvasicenusie
dincolo de ea trăieşte un fel de andaliebchen
totul pare autentic cel puţin aşa îmi place să cred
în realitate am adus vorba despre pietre
doar pentru că mi-era teamă că începi să mă uiţi
poate chiar începând cu noaptea asta dactilografiata greşit
(dotată ce-i drept cu luna plină)
şi la o grămadă de kilometri tu
cine ştie cărui gând îi zâmbeşti