Archive for martie 20th, 2009

20/03/2009

Pasiune & implicare

dsc_9144

Am vrut să scriu despre asta de când mi-a povestit Ciprian Iancu subiectul, publicat ulterior în Evz. E despre ceva aproape de sufletul meu: echipa de fotbal din Hunedoara. Ciprian a descoperit nişte antrenori ai unor grupe de copii în care am ghicit ceva ce lipseşte atât de mult societăţii noastre: pasiune, implicare.

Nu ştiu cât de mult bravează unul din oamenii aia când spune că e gata să-şi vândă maşina, numai să nu se risipească puştanii (probabil că ştiţi: de curând, echipa Corvinul a fost desfiintată). Mi-a amintit de nea Mitică Pătraşcu, cel care a pus în ghete generaţia de aur a Corvinului, jucătorii cu care Mircea Lucescu a făcut o echipă, a făcut istorie.

dsc_9121

Privite din afară, vorbele astea par înflăcărări aiurea. Par patriotism local ieftin. Poate că e doar patriotism local. Dar ieftin nu e. Pentru că eu ştiu cum era atunci. Cum mergeam la stadion, de mână cu tata, ca la templu. Ştiu că se înjura, se scuipa, se mâncau seminţe, se huiduia.

dsc_9304

Dar mai era ceva acolo, ceva în plus. Un ceva pe care antrenorii ăştia de la copiii Corvinului se încăpăţânează să-l aibă, absolut inexplicabil pentru observatorul extern.

NOTĂ. Fotografiile au fost făcute, cum altfel?, de amicul meu Remus Suciu. Îi mulțumesc pentru că mă lasă să le folosesc aici.

20/03/2009

Obiectivul de cercei

 

    Tot „dându-ma” eu pe bloguri, descopăr o mulţime de oameni interesanţi. Adineauri am ajuns la Daniela, la care am găsit următoarea propoziţie: „Mi-am atins abia 20% din obiectivul de cercei pe 2009.”

    E ca un vers care sună aparent banal, dar care poate spune ceva despre persoana care scrie asta, te îndeamnă să ţi-o imaginezi. Cred că mă va urmări, o vreme, acest vers mai mult sau mai puţin involuntar al Danielei.

 

    P.S. Un lucru simpatic: blogul Danielei se numeşte „Blog naiv”, aproape la fel ca „Naiv prin Romania”.

 

20/03/2009

Doldora de poezie – PA

 Sunt doldora de poezie, îşi spune inginerul Popescu. Sunt ca un triunghi isoscel peste care stă să plouă cu metafore. Sunt ca o noapte tăiată în franjuri de oţel, ca nişte aşchii de zi, ca un accelerator de particule care rimează fabulos, ca un curs de rezistenţa materialelor, ca o teoremă. Inginerul Popescu mai desface o bere. Sunt ca un mustang, ce zic eu?, ca o herghelie întreagă, ca un stol de raţe sălbatice, ca un peşte-spadă, ca un vulcan. Ca un bou visător.  

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: