Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
Cum care Arghiropol? Ilarion se uită la domnul Inginer cu nedumerire. Hai, domnu’ Inginer, cum să nu știi? Arghiropol. Mihai Sebastian Arghiropol. Scenaristul. Actorul. Managerul general al agenției de PR și Advertising “Media One”.
Ilarion are o relație aparte cu cabinetele stomatologice din București. Pe de o parte fiindcă nevastă-sa, mama lui Sebi, lucra într-un astfel de cabinet atunci când s-au cunoscut, era asistenta celebrului medic T. E ciudat să te îndrăgostești de unul care stă cu gura deschisă fără să spună nimic, unul cu dantura departe de a fi perfectă, pe care o privești din punct de vedere profesional, dar viitoarea nevastă a lui Ilarion chiar așa a pățit. Dar de atunci a trecut mult timp, iar azi, când Ilarion și-a pus problema unui implant dentar și a dat de adresa http://clinicatrident.ro/, și-a amintit, firesc, de prima întâlnire cu nevastă-sa, cea din cabinetul stomatologic.
Ca orice om normal, nu sunt foarte atent la lenjeria de pat; o observ doar dacă este ceva nu-mi place, da’ nu-mi place rău! Mă interesează mai mult să fie patul nici prea tare, nici prea moale, suficient de mare încât să am loc în el dacă vreau să îmi întind brațele și, desigur, mă uit la cine e în pat, lângă mine (nu-mi place să dorm singur). Ilarion, care vrea să se dea mare, se oprește să toarne bere. E a doua zi de Crăciun, dar afară e cald, soare strălucitor, nici urmă de zăpadă. E un Crăciun atipic, cum nu s-a mai văzut. În orice caz, merge o bere, cu băieții. Băieții, adică dl. Lică și domnul Inginer, pe care doamna expert PR l-a trimis să ia și el aer, până se trezește ea bine. Doamnei expert PR nu-i sunt totuna lenjeriile de pat, are preferințe atât în ceea ce privește textura, materialul, cât și în privința imprimeurilor. Domnul Inginer știe asta și se declară depășit (în sinea lui). Încearcă să țină pasul și, oricum, ar face orice să o știe fericită pe iubita lui. Îi convine ca ea să fie foarte fericită atunci când se bagă în pat, pentru că sunt șanse bune să-i fie și lui bine. Așa a ajuns domnul Inginer pe site-ul homeX.ro. Voia să-i facă o surpriză.
Fazil Say prinde sunetul perfect la Festivalul George Enescu. Foto: Vlad Eftenie
Dl. Lică are un obicei vechi: cumpără mereu câte două bilete la film, teatru sau concert, deși e foarte singur de când a plecat Fosta. În ziua spectacolului, oferă biletele cuiva sau își cheamă vreun prieten să îl însoțească. Ieri l-a luat cu el pe Ilarion, care avusese o zi proastă: i se stricaseră mașina de spălat, mașina de gătit și mașina parcată în fața blocului.
– Cum ai spus?
– Am spus Safecap Investments Limited.
– Sună ciudat. La început sună ciudat, apoi te dumirești un pic, e ceva cu investiții, apoi e chestia aia cu „limited”. Asta înseamnă că e un fel de SRL?
– E ceva mai mult decât atât. Și, da, se ocupă de investiții.
– Și cum ai ajuns tu la ăștia?
– Din aproape în aproape am ajuns. Știi că aveam eu un fix cu tranzacționările Forex, cu piețe de capital, bursă, nebunii din astea. De când cu moștenirea de la Tanti. La un moment dat, dându-mă eu pe internet, am aflat de Safecap Investmens LTD. Știi ce m-a atras la ei?
– Ce te-a atras la ei? Dar mai întâi, ce înseamnă că „te-a atras”? Aveți o relație, ca să zic așa?
Dl. Lică s-a trezit la ora 4.23 dimineața în sunetul strident al telefonului. „A murit Tanti”, atât a reținut. Nici după ce s-a dezmeticit nu și-a dat seama de care tanti era vorba și nici vocea care îl anunțase nu dibuise a cui era – deși nu credea s-o uite vreodată. Abia spre prânz, la al doilea telefon, a realizat că o mătușă a Fostei, pe care n-o văzuse de ani buni, trecuse la Domnul. A spus o rugăciune în gând, pios fiind, apoi și-a văzut de treabă. După-amiază, i-a telefonat din nou Fosta. „Trebuie să mergem la înmormântare. Tanti a ținut foarte mult la tine”. Testamentul scris de mâna sigură a lui Tanti demonstra asta: bătrâna îi lăsa domnului Lică o sumă frumușică (cash) și mulțumiri pentru lungile discuții și clipele minunate petrecute în casa de la țară (unde îi plăcea să meargă împreună cu Fosta și să se bucure de găzduire aleasă, simplitate, bun gust și liniște. Ciudat, nimeni nu a contestat prezența generoasă a domnului Lică în testamentul lui Tanti. Se întâmpla fix în urmă cu un an, dar abia de două săptămâni dl. Lică a putut avea acces efectiv la bani. Inițial, a vrut să-i dea puținelor rude rămase în viață, dar își primise fiecare partea. A vrut să-i dea Fostei. „Sunt pentru tine. Tanti a vrut anume să faci cu ei ceva ce n-ai mai făcut niciodată, pentru că uneori ești prea prudent, prea calculat, prea cumsecade”, i-a spus Fosta. Ilarion l-a convins să facă ce a dorit răposata. Așa a ajuns dl. Lică să se intereseze de tranzacțiile Forex (o chestie care i s-a părut întotdeauna a fi păsărească pură). Doar două cuvinte legate printr-un punct îți spun, trade.com – a fost comentariul ușor amuzat al Inginerului, bucuros că dl. Lică i-a cerut sfatul.
”Aveam chef să mă simt bine, mă poate acuza cineva pentru asta?”. Atunci când pune astfel de întrebări, Ilarion îl lasă fără cuvinte pe dl. Lică. Dar Ilarion știe că dl. Lică își găsește repede cuvintele, așa că se grăbește să adauge: ”Până la urmă, nici nu costă atât de mult. Nu fumez, nu beau, decât câte o bere, nu joc la pariuri. Sunt de condamnat?”, reia Ilarion ideea. Dl. Lică nu îl condamnă. Îl înțelege. El însuși procedează la fel, dar nu face caz din asta.
Voucher primit de Ilarion în loc să primească banii înapoi. De la magazinul Jumbo
Dl. Lică l-a luat pe Ilarion de braţ şi l-a dus până la marginea oraşului. „În ce an trăieşti? Nu ştii că acum ai dreptul să schimbi un produs sau să îţi iei banii înapoi? E dreptul tău. Eşti cetăţean european, n-ai văzut reclama la televizor?”. Ilarion cumpărase o ţintă de darts de la Jumbo pentru fiu-său, Sebi, dar ăla micu’ a vrut una mai mare, mai profi, mai bună (şi mai scumpă).
Hai să mergem în parc. Pentru fetița cu două codițe împletite, care îi saltă de zor (fiindcă nu stă o clipă locului), în parc înseamnă la locul de joacă. ”Pa’c” a fost primul cuvânt pe care l-a rostit, după clasica serie mama-tata-apa-pipi-caca. Încă de când era mică și abia începea să silabisească, ieșirea în parc este probabil cel mai plăcut moment al zilei. Ar fi stat ore în șir să se dea în leagăn, acolo, în parc. ”Hinta palinta, moșul cu plăcinta”, cum îi cânta taică-său, care, fiindcă îi plăcea fetiței, inventase strofe noi: ”Hintuța palintuța, moșul cu plăcintuța”, ”Hintuța palintoaia, moșul cu plăcintoaia” și așa mai departe.
Dale europav. Sursa: europav.ro
Ilarion s-a ales cu o moștenire: o casă la țară, pe care o amenajează în secret, sub atenta îndrumare a domnului Inginer. L-a abordat discret într-o dimineață de weekend, când doamna expert PR era la spa. ”Am nevoie de un sfat”, i-a spus. Domnul inginer l-a ascultat cu atenție. ”Va fi cam scump, dar dacă o luăm pas cu pas, o scoatem la lumină”. Au făcut un plan. Primul lucru din plan a fost o vizită la fața locului. Au hotărât că în primul rând trebuie dărâmate toate maghernițele. ”Doar nu te apuci să crești șobolani”, i-a zis. ”Casa ar trebui data jos și făcută alta, dar mai poate sta în picioare. Hai să ne concentrăm asupra curții, să aerisim, să poți veni aici sâmbăta, să faci un grătar, să bei o bere, să stai de vorbă la umbra, să asculți cum răsar stelele”. Ilarion nu știa că domnul inginer poate avea exprimări poetice. Dar și-a dat seama că are dreptate. A tocmit niște băieți din sat, care i-au aerisit proprietatea. Apoi, înainte de a trece la următorul pas, i-a spus domnului inginer că fixul lui e să aibă gazon, mult gazon și un pavaj elegant. În acest moment al discuției, domnul inginer i-a recomandat pavele la preț bun. Știa el pe cineva care le încercase și era mulțumit.
Dl. Lică se bărbierește. Îi place să aibă obrazul neted și ajunge la această performanță în fiecare dimineață. Tacticos, altfel cum?
Pe undeva pe aici ar putea fi însuși Ilarion. Sursa: apt.ro
Tanti Ani reușește cu greu să stea deoparte de bârfele din bloc. Adică nu stă chiar deoparte, dar măcar nu poartă vorba; doar își notează în gând ceea ce aude. Uneori scuipă în sân, alteori dă neîncrezător din cap, dar rareori intervine în discuții. Ieri după-masă nu s-a putut însă abține. Colegele de palier îl luaseră la tocat pe Ilarion, care, de când l-a lăsat nevasta și are singur grijă de Sebi, Ilarion pare mai tânăr, mai în formă. ”Asta n-ar fi nimic, a zis Tănțica, s-au mai văzut cazuri, dar eu cred că a intrat într-o bandă din aia de dă spargeri. Nu-l vezi că nu pleacă la serviciu dimineața, n-are de unde se întoarce, și totuși are întreținerea plătită la zi, mașina la scară, și-a luat plasmă, cară zilnic plase de la Mega, ce mai, îi merge bine. Da’ de unde bani?”, a făcut femeia, punându-și mâinile în poală, triumfător. ”De unde, de neunde, da’ să știți că Ilarion nu fură, asta știu sigur!”, s-a trezit Tanti Ani că spune. ”Payroll!”, și-a întărit ea spusele, apoi s-a corectat: ”Am vrut să zic parol!”, și a râs, stingher. Uneori mai greșea câte un cuvânt. De obicei, atunci când voia să fie mai elocventă.
Echipa Academiei de traduceri. Sursa: Facebook
Ilarion se scarpină în creștetul capului și e pe cale să acționeze ardelenește, adică își mângâie acum barba, după care mai citește o data: ”Bună ziua dragi. Numele meu este Alicia. Am vazut profilul de astăzi în Facebook, am ales un interes în tine, vreau să fiu prietenul tău. De asemenea, vreau să ştiu mai multe şi dacă nu te superi vreau să trimite-mi e-mail la adresa mea de e-mail privat (aliciahmad@yahoo.in) și avea un aspect important de discutat cu tine și să poate da mai mult de poza mea pentru tine să ştii mai multe despre mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze mulțumesc lui. Pup la tine dulce, Alicia”. Primul gând care îi trece lui Ilarion prin cap, după câteva minute, este convingerea că autoarea acestor rânduri ar fi avut nevoie de o traducere autorizată.
Tricicleta care i-a plăcut domnului Lică. Sursa: toyz.ro
Dl. Lică, sufletist cum îl ştim şi foarte sensibil, vrea să-i facă o surpriză micuţului Rareş, nepotul în vârstă de patru ani al lui Tanti Anişoara. De ce i-o fi picat cu tronc prichindelul, asta nu ştiu. Ceea ce am aflat este că dl. Lică l-a întrebat într-o zi de joi pe Ilarion dacă fiu-său, Sebi, e acasă. Erau în faţa blocului, lângă locul de joacă, sunt nişte bănci acolo. „E”, a răspuns laconic Ilarion, apoi l-a chemat pe băiat. „Sebi, fiule”, a zis dl. Lică, „vreau să cumpăr o tricicletă pentru copii, dar nu ştiu unde să mă duc. Zilele astea e plin de iepuraşi prin magazine, că vine Paştele, şi mie nu-mi plac iepurii”.
Nu credeam că mă poate afecta în asemenea hal, povesteşte Ilarion. Intru în metrou, ochesc un loc liber, mă aşez. Alături, un bărbat de vreo 40 de ani, la costum. Pleacă metroul şi-l văd cu coada ochilor cum îşi duce mâna la nas şi începe să se scobească. Mă ridic dezgustat, mă îndepărtez. În staţie ies, traversez, urc în înghesuiala din tramvaiul 1 şi mă trezesc fix cu omul acela lângă mine. Era aşa o mare îmbulzeală încât atunci când a încercat iar să se scobească şi-a băgat degetul în nasul meu.
O cameră. Sursa: amenajări-interioare-expert.ro
În primul an aproape că n-a scos niciun cuvânt în apartament, să nu tulbure liniştea. A vorbit mai mult în gând în cel de-al doilea an de la plecarea Fostei. Al treilea an l-a prins cu chef de vorbă, dar tot nu-i venea să dernjeze liniştea din casă. Aşa au început lungile discuţii cu Ilarion, cuvintele pline de înţelepciune adresate vecinilor şi creionarea imaginii unui domn Lică cu scaun la cap.
Lampioane. Sursa: wuxing.ro
Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt. În plus, a trecut de vârsta celor care cred în virtuţile lui New Game. Acum se roagă, tot cu capul în mâini, tot imaginându-şi că nu îl vede nimeni. „Să fiu mai bun şi toate porcăriile care mi se întâmplă să înceteze şi să mă facă mai puternic. Şi să am măcar un pic din înţelepciunea domnului Lică”.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 