Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Cariatidele, înainte de a fi distruse de Ana Pauker. Fotografie din revista Life, 1946.
”Pe strada Edgar Quinet, la Nr. 6, în apropierea celebrului restaurant Capșa, se află o foarte frumoasă clădire de birouri, în stil art-deco. A fost sediul Băncii Albina în anii ’30, prima bancă românească (1872, Sibiu). Arhitectura îi este atribuită lui Octav Doicescu (cel care a proiectat și clădirea Operei Naționale). Citește în continuare
Vedere din Bucureşti. Cerşetor în Piaţa Victoriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Treceam pe acolo. Bucureştiul e plin de cerşetori. Pe unii îi observi din prima, arată a cerşetori. Mulţi sar pe tine. Te agresează. Pe alţii nu-i observi, nu-i bănuieşti a fi ceea ce sunt. Dar înveţi repede că nu trebuie să îi priveşti în ochi; nici pe unii, nici pe ceilalţi. E mai sigur. Poate că de aceea mulţi oameni evită să se privească. Iar dacă nu se văd unii pe alţii, de ce s-ar mai obosi să zâmbească. Unii altora sau sieşi.
Vedere din Bucureşti. Boltă amputată a unui palat lăsat în părăginire, pe Lascăr Catargiu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mă doare de fiecare dată când văd o casă ciuntită. E la fel de dureros ca un om ciuntit. Clădirile, am aflat asta de la samsarii imobiliari din Bucureşti, sunt ciuntite şi lăsate în pagină ca să fie dărâmate. Să iasă de pe liste ale monumentelor şi să lase locul unor blocuri de birouri.
Eugen Evu, aici vorbind despre o carte de poeme, care mie îmi este foarte dragă. Foto: Remus Suciu
Scriitorul Eugen Evu face public un Apel către scriitorii urmăriți de fosta Securitate, cărora le cere să facă publice dosarele de urmărire, ”fiindcă sunt datori faţă de Literatura Română şi generaţiile următoare”. Scopul acestei publicări: ”contracararea oribilului mecanism al șantajului și manipulării, de la om la om, de la instituţie la instituţie”. Citește în continuare
Trifoi cu patru foi la ghiveci, pentru jucătorii la loto şi nu numai. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Bucureşti. Palat părăginit pe Lascăr Catargiu 56. Solid, destinat parcă ruinării. Schema cunoscută. Foto cu telefonul: Călin Hera
Immanuel Kant
Immanuel Kant prezintă, în lucrarea sa Despre pedagogie (1803), trei reguli privind libertatea copilului. Citește în continuare
Vedere din Bucureşti. Biserica Sfântul Fanurie, zona Rond Baba Novac. Mai mult deât decentă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place s-o privesc. Deşi blocul în care locuiesc are două ieşiri, prefer să folosesc doar una, dimineaţa: pe cea care îmi oferă vedere la bisericuţa de cartier, Sfântul Fanurie. Citește în continuare
Vedere din Bucureşti. Soc la Palatul Victoria. Foto cu telefonul: Călin Hera
Voucher primit de Ilarion în loc să primească banii înapoi. De la magazinul Jumbo
Dl. Lică l-a luat pe Ilarion de braţ şi l-a dus până la marginea oraşului. „În ce an trăieşti? Nu ştii că acum ai dreptul să schimbi un produs sau să îţi iei banii înapoi? E dreptul tău. Eşti cetăţean european, n-ai văzut reclama la televizor?”. Ilarion cumpărase o ţintă de darts de la Jumbo pentru fiu-său, Sebi, dar ăla micu’ a vrut una mai mare, mai profi, mai bună (şi mai scumpă). Citește în continuare
Immanuel Kant, sursa: wikimedia
Reiau, după mai multă vreme, învăţături kantiene despre pedagogie. Am citit cu nesaţ, amuzament şi creionul în mână ceastă lucrare, publicată în 1803. Prin „Despre pedagogie”, filozoful german Immanuel Kant oferă un adevărat ghid de creştere a copiilor, care conţine numeroase învăţături valabile şi astăzi. Iată câteva: Citește în continuare
Vedere din Hunedoara. Transhumanţă pe străzile oraşului. Turmă cu 300 de oi de la Săvârşin, apucând pe drumul cel mai scurt. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Hunedoara. După film, întrebări şi răspunsuri cu Emilian Oprea, actorul din De ce eu?, şi Amalia Enache. Sursa: castelulcorvinilor.ro
Tipul dur şi hotărât, care şi-a dat viaţa pentru un principiu (şi fiindcă presiunile uriaşe i-au făcut psihicul ferfeniţă), care înnebunea femeile şi-şi fermeca studenţii, care aflase, dar ceilalţi au făcut ce-au ştiut mai bine pentru a-l opri să spună până la capăt, a apărut în curtea Castelului Corvinilor, chemat de castelana serii. Prinţesa. Aşa i-a spus. Citește în continuare
Vedere din Hunedoara. La ieşirea din Castelului Corvinilor, după Ida, ultimul film din festival. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mie îmi place să stau în fotoliu până când se termină ultima linie a genericului de final. Să ascult coloana sonoră şi să meditez niţel la ceea ce tocmai am văzut. Este şi un fel de omagiu pentru cei care au făcut filmul. Măcar să le văd numele, chiar dacă nu îl reţin. Şi, poate, să am imaginea maşinăriei care face posibilă o Realizare, oricare ar fi ea (nu ştiu dacă asta vine din faptul că am preferat, mereu, să fiu parte a maşinăriei; a fi imaginea ei este o altă meserie, la care nu cred să mă pricep). Citește în continuare
Din douăzeci de studente, cel puţin şase sau şapte propun acest subiect atunci când le cer să se gândească ce ar putea documenta pentru o investigaţie de presă sau pentru un reportaj de culoare. „M-am gândit să mă inflitrez într-un studio de videochat în Bucureşti. Ştiu pe cineva”, mi-e dat să aud. Citește în continuare
Actriţa Ada Condeescu, pe coperta lucrării Incursiune în estetica dentară – coordonator Florin Lăzărescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Noapte fierbinte. Pasiune. Cei doi se mângâie, se sărută, se muşcă. Se urcă pe pereţi, nu alta. Dinţii ei albi, perfecţi, lasă pe braţul tânărului un tatuaj pe care îl va afişa, mândru, toată vara. Sau: dinţii ei galbeni, rari, se clatină în braţul lui încordat, lasă o dâră lipicioasă de salivă pofticioasă. Ce-alegi? Cercetătorii britanici, şi nu doar ei, cred că majoritatea oamenilor preferă să fie muşcaţi în timpul unei nopţi pasionale de persoane tinere, sănătoase, cu dantură perfectă. Dacă vă gândiţi la vampiri, nu citiţi mai departe. Dacă v-am aţâţat fanteziile, hm, s-au putea să rămâneţi cu primele rânduri. Dacă sunteţi în căutare de informaţii despre aparate dentare invizibile incognito, de exemplu, ei bine, am nişte linkuri interesante pentru dumneavoastră. Citește în continuare
Cu Amalia Enache, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Foto: Sebastian Bârgău
Am revăzut pe dinăuntru Casa de Cultură din Hunedoara ieri, 29 mai, după foarte mulţi ani. Vreo douăzeci, teamă mi-e. Aceleaşi săli somptuoase, aceleaşi scări de marmură, tavanul înalt şi scena. Emoţie.
Apoi au început să vină oamenii. Cine a organizat vreodată un eveniment public ştie ce înseamnă să aştepţi să vină oamenii, să te întrebi dacă vine cineva, câţi vor veni, cum li se va părea, dacă e totul în regulă, dar dacă am uitat ceva important? Citește în continuare
Dimineaţă foarte agreabilă cu Anca Mitrescu şi Angela Novăcescu. Foto: Laura
Am început excelent ziua de 29 mai 2015. M-am trezit acasă, în Hunedoara, la vremea când cocoşii erau deja răguşiţi, dar încă triluiau câte un cucurigu entuziast. Parcă-parcă, mijea ziua. Când am ieşit în curte, căţeluşul pufos avea o zbenguială-argument (argumentul pentru care copiii sunt topiţi după el). Dar cel mai mult şi mai mult m-a impresionat cerul senin, albastru, promiţător, cum numai la Hunedoara e. Citește în continuare
Cauciucuri de tractor. Sursa: acvila-romania.ro
Înainte de a fi atârnate de crengi groase, pentru legănat, aruncate cu cap prin curte, să reazeme una-alta, tăiate pe din două, să aibă din ce bea apă găinile sau golite de camere, pentru folosit în partidele de scăldat, cauciucurile de tractor însoţesc omul şi maşina pe ogoarele patriei, îşi fac, altfel spus, treaba cu sârg. Asta, dacă-s bune şi nu bubuie când ţi-e lumea mai dragă. Citește în continuare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 