Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Fazil Say prinde sunetul perfect la Festivalul George Enescu. Foto: Vlad Eftenie
Dl. Lică are un obicei vechi: cumpără mereu câte două bilete la film, teatru sau concert, deși e foarte singur de când a plecat Fosta. În ziua spectacolului, oferă biletele cuiva sau își cheamă vreun prieten să îl însoțească. Ieri l-a luat cu el pe Ilarion, care avusese o zi proastă: i se stricaseră mașina de spălat, mașina de gătit și mașina parcată în fața blocului.
Pin cu rădăcini flămânde în Munții Retezat. Foto cu telefonul: Călin Hera
L-am întâlnit în apropiere de cărarea dintre Poiana Pelegii și lacul Bucura (marcaj comun cruce roșie, bandă albastră). Și mi-a plăcut cum s-a forțat să trăiască, deși conul care a fost la început nimerise prost, într-o crăpătură de stâncă. Pe piatră seacă.
Drama lui Aylan simbolizează criza refugiaților în presa internațională. Sursa: InfoNaiv
E frumos în Grecia. Plajele sunt ideale pentru concedii care îți tihnesc după un an greu. E ceva la care să tinzi tot anul: plajă, apă bună, tzatziki, salată grecească, muzică, bună dispoziție, seri lungi, nopți romantice, briză, lene. Mai vezi o ruină, mai pui o poză pe Facebook.Merită să strângi bani de-a lungul anului ca să-i cheltuiești ca un boier vreme de zece zile pe o insulă grecească! Insula Kos, de exemplu.
Imagine din timpul schimbului de mingi Mattenet – Gerell. Sursa: YouTube / printscreen
Cum altfel să spui, văzând și revăzând probabil cel mai lung schimb de mingi dintr-un meci oficial la un asemenea nivel la tenis de masă, decât că e o operă de artă? Ce altceva este această lucrare de 91 de schimburi de mingi, cu peste 40 de atacuri și tot atâtea apărări incredibile? Nu vă spun deznodământul, vă las să descoperiți singuri; mărturisesc doar că acest schimb de mingi s-a terminat altfel decât am crezut eu (noroc că n-am pariat).
Vedere din București. Fotografia zilei la Festivalul George Enescu: Kristjan Järvi și Sarah Chang dezlănțuiți. Sursa: festivalenescu.ro
Festivalul George Enescu 2015 s-a instalat deja în atmosfera culturală a Bucureștiului, ceea ce face canicula mai ușor de suportat. Cel puțin așa îmi place să cred. Prima ieșire în lume a avut loc sâmbătă, când vedetele zilei întâi, diriorul Kristjan Järvi și pianista Sarah Chang au avut câteva intervenții foarte amabile la adresa României culturale, a personalității lui George Enescu și a Festivalului.
Cățel pe nori, deasupra autostrăzii, între Sibiu și Orăștie, luna august. Foto cu telefonul: Călin Hera
E mult de când un amic desena pe nori. Adunase multe astfel de desene pe nori și era bucuros de fiecare dată când descoperea un desen nou. Vi le-am arătat la momentul respectiv. Azi vin la voi cu un cățel pufos pe care l-am fotografiat deasupra autostradei, undeva între Sibiu și Orăștie.
Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera
Văzusem undeva o fotografie cu o cascadă în inima Bucureștiului. Ce idee!, mi-am zis. Am făcut în așa fel încât, într-o dimineață de august, să cobor pe lângă Parcul Carol, dinspre Autogara Filaret. Am parcat lângă parc, am mers pe jos două minute, apoi m-am oprit și m-am minunat. Am făcut fotografii de la distanță, m-am apropiat. Era începutul unei zile caniculare și mi s-a părut că apele cascadei de vopsea mă răcoresc. E o licență cvasipoetică, de acord, dar jumătatea de oră petrecută pe strada în scări Xenofon din București asta a însemnat, o răcorire. M-am simțit bine.
Vedere din București. Două avioane. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am ridicat ochii, nu știu de ce. Firește, nu se auzea nimic, ce să se audă în centrul Bucureștiului în afară de vuietul continuu al orașului? Poate că am simțit că se întâmplă ceva deasupra, poate că pur și simplu am ridicat ochii fiindcă nu îmi place să îi țin plecați.
Sarah Chang, în deschiderea Festivalului George Enescu, cu Orchestra Română de Tineret. Duminică, 30 august 2015. Sursa: festivalenescu.ro
Mâine începe. În forță și frumos, cu excelenta Orchestră Română de Tineret, dirijată de Kristjan Järvi. Celor care au bilete, felicitări! Îi așteaptă o seară mare. Celor care nu au bilete, un regret: o vor rata pe violonista Sarah Chang, care a cântat cam peste tot pe unde contează. A pornit-o pe acest drum devreme – a debutat la vârsta de opt ani cu New York Philharmonic.
Cele 5 bloguri pe care le-aș lua pe o Insulă WiFi pustie. Sursa: InfoNaiv
Au trecut aproape șase ani de când umblu prin blogosferă. Uneori mai cu avânt, alteori mai în liniște. Am două bloguri* și nu mă pot lăsa de niciunul. Cel mai probabil, le voi contopi în curând în unul singur (lucrez din greu la asta). Dar despre altceva voiam să vă povestesc.
Fotografia Hope / Adolf care a făcut senzație pe reddit. Sursa: reddit / i.imgur.com
Am văzut această fotografie pe reddit, însoțită de aproape 2000 de comentarii. Tare, nu?
Semnătură pe un tablou. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mă contrariază această semnătură. Înțeleg că pictorul se numește P. Dornian. Sau poate că nu. Ați auzit de el? Ați mai întâlnit această semnătură? Vă spune ceva? Vă întreb pe toți. O întreb pe g1b2i3.
Vedere din București. Conturul celei mai frumoase lebede albe din oraș. Foto cu telefonul: Călin Hera
De două ori am văzut-o. În două nopți consecutive. Stătea cuminte pe malul lacului, în dreptul intrării dinspre Mega (cunoscătorii știu ce vreau să spun) a Parcului IOR din București, căruia i se mai spune și Al. Ioan Cuza. Prima oară am crezut că va fugi rapid, se va adăposti în noapte, se va lăsa înghițită de clipocitul lacului. Se va face nevăzută și noi ne vom întreba în urma ei, dacă a fost aievea sau doar o închipuire. Așa credeam.
Bragagiu. Fotografie de epocă găsită în vitrina prăvăliei cu bragă din Craiova. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am văzut-o din goana ușoară a mașinii. Treceam pe strada Vasile Alecsandri din Craiova, unde mă scosese sensul unic de lângă piață. Am încetinit, dar nu am putut opri. Traficul m-a obligat să merg mai departe. Cu regret. Dar a doua zi am revenit. Era tot acolo! Nu am putut merge la ea de-a dreptul. Am oprit câțiva metri mai departe, cel mult 20. M-am întors pe jos, cu emoție. Am privit-o pe îndelete. Părea că îi place.
Vedere din Delta Dunării. Pescaturism. Sursa: pescaturism.ecodeltadunarii.ro
Amintirile mele din și despre Delta Dunării sunt nu foarte multe la număr, dar dense. Nu mă opresc acum la ele, poate că nu sunt pregătit pentru asta, ci merg mai departe. Merg până la a vă face cunoștință cu o noțiune de care, aș fi gata să pun pariu, nu știe foarte multă lume. Este vorba despre pescaturism.
Om din peturi (Petman) dându-se huța undeva între Silistra și Dobrici. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din București. Aeul de pe o alee strâmtă lângă Rond Baba Novac. Foto cu telefonul: Călin Hera
Afirmația din titlu este forțată. Pentru că, eu, unul, nu am vorbit cu Aeul despre acest lucru. Discuțiile noastre, obsedante într-o vreme, erau despre locurile unde a apărut aeul, atitudinea lui nonconformistă, surpriza descopirii a noi și noi aei („Nu scrii tu atâtea articole câte apariții pot eu să am”, mi-a zis la un moment dat, după ce mă împresurase de-a binele, organizase o ambuscadă aeuistică).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 