Un câine trece strada. E grăbit. Unde se grăbeşte?
Pe trotuarul celălalt e o pisică. Una neagră. Câinele a văzut-o şi vrea să o prindă. De aceea se grăbeşte.
Pe stradă circulă multe maşini. Câinele e atent să nu-l calce vreuna.
O maşină roşie vine în viteză. Câinele o vede târziu. O să-l calce?
Maşina frânează. Roţile scârţâie. Câinele închide ochii.
Îi deschide după câteva secunde. A scăpat. Maşina oprise la timp. Chiar lângă el a oprit.
Soferul deschide geamul şi strigă:
– Marş, potaie! Era să te calc.
Câinele traversează strada. Ajunge pe trotuarul celălalt.
Tremură. A uitat de pisică. Putea să moară călcat de maşină. Pentru ce?
S-a grăbit ca prostul şi nu a fost atent. A alergat după o pisică. Ce prostie mare!
Pisica a urcat pe un gard şi se uită la câine.
Îi e milă de el, deşi câinele a vrut să-i facă rău.
Acum, câinele e mai înţelept. Ştie că viaţa lui e importantă.
Ştie că trebuie să fie atent de fiecare dată când traversează strada.
Cum se va întoarce pe trotuarul lui?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 