01/03/2015
Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţioare la Piaţa Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.
Posted in Fotografii, PA/Proză Arhiscurtă |
Leave a Comment »
17/02/2015
Lampioane. Sursa: wuxing.ro
Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt. În plus, a trecut de vârsta celor care cred în virtuţile lui New Game. Acum se roagă, tot cu capul în mâini, tot imaginându-şi că nu îl vede nimeni. „Să fiu mai bun şi toate porcăriile care mi se întâmplă să înceteze şi să mă facă mai puternic. Şi să am măcar un pic din înţelepciunea domnului Lică”.
read more »
Posted in Viata la Bloc |
4 Comments »
18/01/2015
Sebi, fiul lui Ilarion, crede că dl. Lică e un nene de gaşcă, doldora de poveşti amuzante, cu tâlc. Uneori tâlcul e atât de ascuns, că Sebi nici nu-şi mai bate capul să priceapă, preferă să îşi imagineze el un înţeles. Are darul ăsta dl. Lică, să-i incite mintea. Ieri însă l-a pus în încurcătură. Dl. Lică cumpărase o pâlnie din plastic. Era mică, verde şi cam murdară (căzuse pe jos). „E o mizerie, arunc-o”, i-a zis Ilarion. „Numai oamenii pot fi mizerabili, pâlniile nu”, a râs dl. Lică spre Sebi.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
1 Comment »
13/12/2014
Pocalul cu Palincă. Foto: Călin Hera
Omul ăsta are nas, simte, e un Ales, îşi zice dl. Lică. Îmbrăcat cu o geacă de fâş bleo-jandarm, nebărbierit, cu ochii tulburi dis-de-dimineaţă, Omul cu nas îl miroase pe dl. Lică de la distanţă, încearcă să-l abordeze, dar ceva îl reţine: faptul că nu înţelege pe de-a-ntregul. De-ai ştii ce am eu aici!, îi vine domnului Lică să strige. Dar tace. Ajuns acasă, despachetează cu grijă sticla cu palincă primită din Ardeal, o agită uşor. Cele mai frumoase mărgeluţe!
În intersecţie, Omul cu nas îşi trage o palmă moale peste frunte: Mare bou am fost!
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
Leave a Comment »
12/12/2014
Vedere din Bucureşti. Faţadă de bloc comunist, reabilitat termic, scăldată în lumina soarelui de dimineaţa. Foto: Călin Hera
Deci, m-am plâns. Am scris pseoudoreportaje. Am publicat o droaie de fotografii. Am numărat zilele. Am scrutat cerul gălbejit. Am căutat, zadarnic, chipuri senine. Mneah! L-am deprimat până şi pe Alexandru… Aşa că, azi-dimineaţă, m-am bucurat cam cum se vor bucura peste doişpe-treişpe zile copiii văzând darurile de sub pomul de Crăciun. Era luna, neîntreagă, dar acolo. Până să văd şi soarele era chestiune de minute. Aşa că atunci când livingul s-a luminat ca în vremurile bune, îmi venea să le spun tuturor: „V-am zis eu?”, ca şi cum le-aş fi zis eu, ca şi cum aş fi avut vreun merit.
read more »
Posted in Fotografii |
Leave a Comment »
03/12/2014
Ca orice bătrân trecut de 20 de ani, care se străduieşte să ţină pasul cu vremurile, dl. Lică s-a hotărât, după o îndelungată chibzuinţă, să îşi facă blog. Un nepot îi vorbise despre blogosferă cu ceva timp în urmă, dl. Lică a procesat informaţia şi azi a anunţat că, de Anul Nou, va intra în rândul lumii bune şi dinamice, conectată la Mileniul al treilea.
– Blogurile sunt pentru babalâci ca tine, a râs Ilarion, apoi a pomenit ceva despre unu’ fengşui, feisbuc sau aşa ceva, clipind şmechereşte.
read more »
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
Leave a Comment »
22/11/2014
Vedere din Bucureşti. Arena Naţională aruncă pe cer lumini trăzite. Foto (cu telefonul) Călin Hera
Uneori, dl. Lică preferă explicaţiile poetice celor simple, banale, ştiinţifice. Aşa e clădit el şi, de când Fosta a devenit Fostă, şi-a cam dat frâu liber acestei tendinţe. E el cu el însuşi. Aşa s-a simţit şi când a fost întrebat prima oară despre cerul galben. A căutat explicaţii alambicate, a început chiar să emită o teorie despre extratereştrii, asteorizi, aureole boreale, luni, incendii etc. De toate a inventat, zâmbind în sinea-i.
read more »
Posted in Fotografii, Mirări |
Leave a Comment »
20/11/2014
– Adriane, nu te-am recunoscut!
Galant, dl. Lică o salutase politicos, deşi n-o ştia. Erau singuri în faţa blocului. Femeia avea în jur de 35 de ani. Era înaltă, avea un pardesiu albastru, care lăsa să i se ghicească şoldurile şi sânii. Privelişte reconfortantă. Femeia îl scruta cu o privire mirată, răsfăţată. Îl ruga din ochi să fie Adrian şi s-o ierte că nu-l recunoscuse.
– Îmi pare rău, nu sunt Adrian, a dezamăgit-o dl. Lică.
Şi i-a fost ciudă. De ce să nu fie Adrian, cu o aşa femeie lângă?
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
2 Comments »
24/10/2014
Ieşeam din bloc. Ne-am ciocnit unul de celălalt. Fiecare, cu capul în nori. Fiecare, cu norii lui. Destui nori. Ploua, era frig, copacii mai aveau frunze (puţine). Am spus „Pardon!”. „Eu îmi cer scuze, n-am fost atent”, a zis. Voce plăcută. Parcă ar mai fi spus ceva. Dar ne-am văzut de drum. Când am realizat cine e, mi-a fost ciudă. Aş fi avut multe să-l întreb. De exemplu, ce-o fi vrut să spună fiică-mea („Nu eşti chiar aşa bătrân, tati”), când mi-a dat hârtia pe care scrisese „La mulţi ani!”.
Posted in Mirări, PA/Proză Arhiscurtă |
2 Comments »
20/10/2014
Dl. Lică a fost întotdeauna intimidat de doamnele cu coc. Când era mai tânăr, îi păreau bătrâne, distante şi severe. La a doua tinereţe, dl. Lică a constatat cu surprindere că aceleaşi doamne cu coc din tinereţea lui parcă îşi păstraseră vârsta de atunci şi, doi la mână, nu mai sunt nici atât de severe, nici distante. Unele au devenit aproape sexy, considering (cum se zice). Dar mai mult decât doamnele cu coc, pe dl. Lică îl intimidează domnişoarele tunse băieţeşte, numărul unu. Aşa l-a zăpăcit Fosta.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
4 Comments »
18/08/2014
Dl. Lică e incapabil să ofere bacşişul potrivit. Ba e prea generos, ba de-a dreptul zgârcit. Uneori îl ajută schema 10%, dar nu mereu.
read more »
Posted in Mirări, PA/Proză Arhiscurtă |
2 Comments »
14/08/2014
Drumeag pe sub stânci în Cheile Olteţului. Foto: Călin Hera
Călătorului îi şade bine cu drumul, iar salariatului în concediu. Uneori, viaţa amestecă lucrurile aşa încât călătorul să fie pe drum şi salariatul în concediu. Mulţi trăiesc între drumuri şi concedii. Alţii n-au noroc de niciunele (decât foarte rar).
read more »
Posted in Fotografii, Mirări, PA/Proză Arhiscurtă |
Leave a Comment »
23/07/2014
Tricoul pe care îl poartă cu fală Ilarion. Cumpărat cu banii daţi de dl. Lică în cadrul unui experiment bizar. Sursa foto: tinar.ro
De-o vreme, Ilarion a uitat câţi ani are. Mai precis, îi place să se dea mai tânăr decât i-o arată buletinul. „Vârsta mi-o dă sufletul, nu ridul”, spune, şi dl. Lică râde de el: „Care din ele?”. Amândoi sunt de-o seamă, dar Ilarion, cum spuneam, se dă mai tânăr.
read more »
Posted in Proza |
7 Comments »
04/11/2013
Tanti Nina are 92 de ani. Îşi poartă cu mândrie capotul seara, când iese la Vecina să vadă telenovela „la plasmă”. Nu încuie uşa. „Ce să-mi fure?”. Totuşi, ţine sub cheie, în şifonier, pachete de cafea şi de Kent, o blană şi podoabele de argint de le poartă de Revelion (după ce le dă cu pastă de dinţi). Azi i s-a plâns domnului Lică: „Mi-a ieşit 7 la urină, maică, nu mai e ca pe vremuri, he-he…”. Are un „he-he” anume, ce nu lasă loc de replică, aşa că dl. Lică nu va afla cum era urina aia bună, de demult.
Posted in ZideZi |
4 Comments »
31/10/2013
Blogul Roxanei Soare
De Roxana Soare
De Roxana Soare
Astăzi vă vorbesc despre unul dintre cei mai vechi prieteni din blogosferă. Multă vreme aşa i-am zis: drawforjoy, fiindcă mi se părea că exprimă într-adevăr ceea ce găseam pe blog: o bucurie reconfortantă. Eram la curent în acea vreme cu fiecare desen postat de Roxana
read more »
Posted in Amici, Mirări |
1 Comment »
10/10/2013
Dl. Lică face parte din categoria aparte a oamenilor care au convingeri. De exemplu, ştie precis data la care a făcut necesarul salt calitativ de la „nea” la „domnul”: 10 octombrie 1988. Pe vremea aceea o curta intens pe Fosta. Desigur, totul se întâmpla în imaginaţia lui pentru că nea Lică, maistru la Fabrica de Ace, era un timid. Student întârziat la seral, roşea când trecea pe lângă el fata cu ochii mari, neobosiţi.
read more »
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
3 Comments »
04/09/2013
Autograful primit de dl. Lică de la Yuja Wang. Era încă emoţionat când mi l-a arătat. Nu a vrut să-mi spună ce a mai vorbit cu pianista, era secretos. Abia i-am smuls două vorbe
Dl. Lică e un meloman rezervat. Pe vremuri asculta muzică la pickup. În 1987, de ziua lui, a primit de la Fosta un vinil cu Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Ceaikovski. În aceeaşi zi se năştea la Beijing o fetiţă cam gălăgioasă. După 26 de ani, dl. Lică, meloman rezervat, s-a pomenit în faţa fetiţei, care tocmai îi cântase Concertul lui Ceaikovski (lui anume, parcă). Fâstâcit, i-a sărutat mâna galant, i-a spus cât de emoţionat e. Yuja a râs, i-a pus pe buze un deget (cel cu care reuşeşte cel mai incredibil Si bemol minor), a mai stat cu el un pic, apoi a plecat.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
3 Comments »
28/08/2013
Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc |
Leave a Comment »
28/06/2013
Dl. Lică trece pe lângă chiştocul de pe scările către etajul I. „Nu-l ridic, sunt curios când va dispărea”, îşi propune el un experiment. Pe Ilie Dron îl dor şalele, nu se poate apleca. Inginerul, cu gândul la experta PR, nici nu observă chiştocul. Ilarion constată că e vorba de Kent, cu urme de ruj. „O femeie”, pufneşte şi parcă o vede pe doamna Pârvu (n-o suportă). Apoi surâde. „Poate e Lory de la opt”. Femeia de serviciu nu mătură chiştocul numai aşa, de-a naibii. Noroc cu dl. Lică, a doua zi.
0.000000
0.000000
Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc |
4 Comments »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 