Dl. Lică face parte din categoria aparte a oamenilor care au convingeri. De exemplu, ştie precis data la care a făcut necesarul salt calitativ de la „nea” la „domnul”: 10 octombrie 1988. Pe vremea aceea o curta intens pe Fosta. Desigur, totul se întâmpla în imaginaţia lui pentru că nea Lică, maistru la Fabrica de Ace, era un timid. Student întârziat la seral, roşea când trecea pe lângă el fata cu ochii mari, neobosiţi.
Prima dată când au vorbit era în tramvai. Văzând controlorul, Lică a scos repede din buzunar biletul „în plus”, neperforat, să i-l ofere. „Mulţumesc, am abonament. Dar a fost foarte drăguţ din partea ta”, i-a spus fata, zâmbind. Lică n-a văzut zâmbetul; era ocupat să adune de pe jos mărunţişul şi cele câteva hârtii, plus o mulţime de ace-prototip care-i căzuseră din buzunar. Transpirase. De emoţie şi de ciudă.
Câteva luni după aceea, în ziua de 10 octombrie, portarul de la Fabrica de Ace i-a făcut cu ochiul: „V-a lăsat ceva o duduie”, a zis omul (curios să afle şi el ce idei de cadouri s-ar putea găsi în pachet). Înăuntru era un portofel maro, din piele moale. „Îmi prinde bine”, şi-a spus Lică, roşind puternic. De emoţie, de ruşine, apoi de plăcere. „La mulţi ani! E bine să-ţi ţii în ordine banii, actele, hârtiile importante, chiar şi acele-prototip. Biletele la film nu le păstra prea mult. Ar trebui rupte diseară, la şapte, la Scala. Ce zici?”.
Portofel bărbătesc din piele Enzo
Din acea zi, nimeni nu i-a mai spus „Nea Lică”. Se întâmplase ceva. „E datorită portofelului, îl tachinează şi azi Fosta, atunci când se mai întâlnesc (din ce în ce mai des în ultima vreme). „Tot ce se poate”, răspunde dl. Lică, aflat, dacă ai sta să numeri, la al optulea portofel în 25 de ani (probabil unul dintre cele mai nimerite cadouri pentru bărbaţi).
Atunci când îi e dor de nu mai poate, nu ştiu cum se face dar dl. Lică mângâie uşor pielea primului portofel, piele acum destul de lucioasă, şi îşi imaginează că e un gest de tandreţe pe care Fosta îl simte pe obraz venind cumva din aer şi ştie precis de unde anume. Şi că, poate, îi place.
____________________________________________________________________________________
TPLP – Text Purtător de Linkuri Publicitare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 