Archive for noiembrie, 2013

29/11/2013

Ce scriu polonezii pe peretele României

Vedere din Bucureşti. Pictură murală a unor elevi plonezi pe peretele unui bloc din cartierul Militari, staţia de metro Gorjului. Foto (cu telefonul): Călin HERA

Vedere din Bucureşti. Pictură murală a unor elevi plonezi pe peretele unui bloc din cartierul Militari, staţia de metro Gorjului. Foto (cu telefonul): Călin HERA

Că tot e la modă să scrii pe peretele altuia*, azi am conştientizat o pictură murală care stă de vreo patru luni pe un bloc din cartierul Militari, aflat la staţia de metrou Gorjului. E făcută de Justyna Posiecz-Polkowska, Anna Taut și Wojciech Woźniak, sub îndrumarea lui Rafał Roskowiński și Jacek Zdybel, de la Școala de Pictură Murală din Gdańsk (SPMG).

Privită de departe, pictura e ca un tricolor uriaş, frumos stilizat: o bărcuţă din hârtie pe o apă tricoloră (predomină galbenul), lăsând o dâră roşie, alb-roșie.  Culorile

read more »

29/11/2013

Ce-i trece prin cap lui Google atunci când îl întrebi ce e lerul

Ce arată Google dacă îl întrebi ce e lerul?

Ce arată Google dacă îl întrebi ce e lerul?

Constat că foarte multă lume caută în această perioadă să afle „Ce e lerul?” şi că Google afişează, ca al doilea răspuns, după definiţia din DEX, un articol de pe blogul meu. E drept, am făcut câteva minime cercetări în urmă cu trei ani, am publicat acel articol (Ce e lerul? Leru-i ler), care a adus câteva comentarii, unele foarte-foarte interesante, a generat alte câteva articole pe diverse bloguri, dar problema, iată, nu e tranşată definitiv. Am zis să menţionez.

read more »

Etichete: , ,
28/11/2013

Să-mi faci complimente azi

Să-mi faci complimente azi, fiindcă îmi place cum m-am îmbrăcat. Abia atunci, când am auzit replica, m-am uitat mai bine la tânăra care vorbea la telefon. Era înaltă, avea părul lung, pantaloni negri, cu cizme trase pe deasupra, şi un cardigan gri. O vestimentaţie care nu ieşea în evidenţă. Fascinantă era încântarea din ochii ei și asta o făcea să strălucească. Părea mulţumită. 

read more »

28/11/2013

Vedere din Bucureşti. Giuvaiergeria zilei de răsalaltăieri

giuvaiergerie

Vedere din Bucureşti. Giuvaiergerie şi ceasornicărie pentru nostalgici. Foto: Călin Hera

27/11/2013

Ţie ce o să-ţi cadă în cap la cutremur?

balcon3

Vedere din Bucureşti. Balcoane-pericol deasupra unui trotuar de lângă Foişorul de Foc. Foto (cu telefonul): Călin Hera

balcon5

Vedere din Bucureşti. Balcon care nici nu aşteaptă cutremurul ca să se prăbuşească. Foto (cu telefonul): Călin Hera

read more »

22/11/2013

Ce înseamnă faptul că Magnus Carlsen e noul campion mondial la şah

Magnus Carlssen,  noul  campion mondial la şah. Captură http://chennai2013.fide.com/

Magnus Carlsen, noul campion mondial la şah. Captură http://chennai2013.fide.com/

Tocmai am văzut ultima partidă dintre Magnus Carlsen şi Viswanathan Anand (remiza care i-a asigurat titlul norvegianului) şi urmăresc conferinţa de presă. Revin cu câteva consideraţii. 

read more »

21/11/2013

Post-jurnal de festival. Povestea unei fotografii care întrucâtva a devenit viral

Fotografie-viral: stauteta care însoţeşte premiul de la PR Awards acordat OMA Vision pentru comunicarea  Festivalului George Enescu. Foto (cu telefonul): Ana-Maria Ispas

Fotografie-viral: stauteta care însoţeşte premiul de la PR Awards acordat OMA Vision pentru comunicarea Festivalului George Enescu. Foto (cu telefonul): Ana-Maria Ispas

Povestea unei fotografii care întrucâtva a devenit viral. Cum să nu povesteşti aşa ceva? Deci Ana a avut o idee genială. Nu ştiu dacă atunci i-a venit sau s-a gândit de mai multă vreme. N-am întrebat-o. Cred că a fost spontaneitatea de vină. E o tipă spontană. A aşezat statueta pe afiş. Lumina era puţin cam puternică (da, se risipise ceaţa). Contrastul afiş / statuetă însă nu era cel mai bun. Aşa că a aşezat statueta pe alt afiş, cel pe fond albastru. De data asta, fiind alt arnajament, realizat în altă parte a încăperii, lumina a fost mai slabă. Bliţul s-a declanşat automat. Lumina s-a reflectat în luciul afişului. Fotografie ratată. Dar Ana, cu încăpăţânarea-i ştiută, a mai încercat o dată, de data asta fără bliţ. Telefonul ei e suficient de performant. Când am privit fotografia am văzut minunea: sloganul „Magia există” se oglindeşte în statuetă. Se poate scrie un eseu despre înţelesul acestui lucru.

read more »

19/11/2013

Raport despre blogosferă. Adi Dobre, sau cine comentează România – Grecia

Blogul lui Adi Dobre

Blogul lui Adi Dobre

Adi Dobre. Ne cunoaştem de aşa multă vreme încât nici nu mi-l mai amintesc decât cărunt. Adevărul e că unii oameni albesc devreme, din felurite pricini, dar asta le dă, tot devreme, acel aer aparte, de oameni înţelepţi, cu har.

Cel mai intens am comunicat în vremea în care încercam, la sediul de la mama naibii al Realităţii TV, să punem la cale o televiziune de ştiri având la îndemână resurse minime, dar inimoase.

read more »

15/11/2013

George Enescu, cetăţean european

Sala Palatului Agerpres

Intrare în Sala Palatului. Foto: Agerpres

Am învăţat în ultimul an că libera circulaţie mai înseamnă ceva important: să poată veni şi alţii la tine acasă, în libertate şi cu plăcere. Să nu-i vânezi ca să-i jupoi, ci să le zâmbeşti şi să le oferi (primind astfel, la rândul tău). Să te bucuri pentru bucuria cu care ei primesc „ofranda” ta. Care poate fi, de exemplu, o experienţă culturală extraordinară. A fost cazul Festivalului George Enescu ediţia 2013.

George Enescu a fost cel mai important muzician român. Afirmat în prima jumătate a secolului trecut, Enescu a ales să se autoexileze în Franţa după instaurarea regimului comunist, deşi a fost îndelung curtat de autorităţi. A păstrat ceva important din ţara natală, moştenirea culturală, pe care a conservat-o şi a îmbogăţit-o, la fel ca mulţi alţi exilaţi. După mai bine de o jumătate de secol, memoria lui şi festivalul care îi poartă numele a reprezentat o fereastră larg deschisă prin care în ţara lui se respiră aer european, iar oamenii care au prins această respiraţie s-au simţit europeni, adică liberi. Schengen-ul lor a fost, în luna septembrie, oraşul Bucureşti. 

read more »

15/11/2013

mici proteste

priveşte-i cu îngăduinţă maestre
ar vrea să vadă cucuie să spargem ferestre
să scârţâie uşi să cânte orchestre

de vaiete nobile dar foarte terestre
ar vrea să ne vadă pocnindu-ne peste
obraji să ne facem unii altora feste

i-aşteaptă acasă iubite neveste
avide de multe detalii despre aceste
fandări elegante scatoalce modeste

cu toţii vor da mai apoi lumii de veste
despre un alt fel de încă nespusă poveste
în care totul devine exact ceea ce este

Etichete: ,
14/11/2013

Nela mănâncă nestingherită Nutella

Ca niciodată, Nela poate sta leneșă în canapeaua neagră, din piele, fără s-o bată nimeni la cap. Și-a adus o cană mare cu lapte fierbinte (în care a topit o linguriță cu miere), borcanul cu ciocolată Nutella și, mângâiată de halatul pufos, își poate alege nestingherită filmul. Un film de dragoste, la care va putea chiar să plângă niţel fără ca Paul s-o tachineze.

Deasupra buzei (colţul stâng), Nela are acum o urmă de Nutella dulce, în care câteva lacrimi sărate şi-au săpat cărăruie. Lipseşte Paul.

13/11/2013

Fotografia care povesteşte câteva aspecte din viaţa greu încercată a unui trotuar din Bucureşti

MFC. Fotografia care povesteşte câteva aspecte din viaţa greu încercată a unui trotuar din Bucureşti. Foto: Călin Hera

MFC. Fotografia care povesteşte câteva aspecte din viaţa greu încercată a unui trotuar din Bucureşti. Foto: Călin Hera

11/11/2013

Mirarea de luni dimineaţa. „D” de la ce vrei tu

Litera D, diferite fonturi (alese de Călin Hera)

Litera D, diferite fonturi (alese de Călin Hera)

Dacă nu ia toată lumea ore de dicţie, se poate întâmpla ca, uneori, să ţi se spună una şi să înţelegi alta – fără vina ta, fireşte. De aceea s-a inventat vorbitul pe litere, în special la telefon (distorsionează aparatele astea, ceva de speriat!). Cred că ar fi foarte interesant un studiu la care să participe telefoniste şi angajaţi ai diferitelor call center-uri, astfel încât să aflăm cam care e ponderea cuvintelor folosite de români atunci când vor să definească o literă. 

read more »

Etichete:
07/11/2013

Cum a crescut speranţa de viaţă a românilor (amintiri din viitor)

Strategia e simplă şi, dacă-mi permiteţi, genială: facem ora de 57 de minute; câştigăm 3 minute pe oră, adică 72 de minute pe zi. Într-un an bisect obţinem 26.352 de minute, egal 18,3 zile. Rotunjind, la fiecare 20 de ani ne alegem cu unul în plus, adică o creştere a speranţei de viaţă, capitol la care eram codaşii Europei, de la 73 la 76 de ani, foarte aproape de media europeană, rezumă dl. consilier. „E bun tipu’, de aşa ceva aveam nevoie!”, îşi zice premierul. Marea reformă îi face cu ochiul.

Etichete: ,
06/11/2013

Invitaţie la un curs de Storytelling

Christine

Christina Maria Scholler. E că-i simpatică?  

Am ajuns la un curs de Storytelling foarte simpatic, atât datorită programei, ca să spun aşa, cât şi datorită amfitrionilor. Cursul, online şi gratuit, e ţinut de Fachhochschule Potsdam (Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Potsdam), respectiv de Winfried Gerling, Constanze Langer, Christina Maria Schollerer şi Julian van Dieken. La fiecare capitol sunt intervievaţi mai mulţi meseriaşi. Lucrurile sunt prezentate amuzant, cu şarm şi, pe măsură ce avansezi, constaţi că înveţi câte ceva, oricât de deştept şi atoateştiutor te-ai crede. 

Cursul a început în 25 octombrie, dar se poate veni şi din urmă (aproape ca la concursurile de PA-uri). E o experienţă care, mie unuia, îmi prieşte (15-20 de minute / zi se găsesc).

Vă recomand, tuturor prietenilor de Proză Arhiscurtă şi Mirări 🙂 !

P.S. Pentru a vă înscrie la cursul The Future of Storytelling, puteţi da click aici.

Alte cursuri cool, la alte Universităţi din cadrul acestui program:

06/11/2013

Vrea păr cine are sau cine nu are?

MFC. Combinaţie de afişe pe un stâlp din Sectorul 3, Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera

MFC. Combinaţie de afişe pe un stâlp din Sectorul 3, Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera

04/11/2013

Tanti Nina i se destăinuie domnului Lică

Tanti Nina are 92 de ani. Îşi poartă cu mândrie capotul seara, când iese la Vecina să vadă telenovela „la plasmă”. Nu încuie uşa. „Ce să-mi fure?”. Totuşi, ţine sub cheie, în şifonier, pachete de cafea şi de Kent, o blană şi podoabele de argint de le poartă de Revelion (după ce le dă cu pastă de dinţi). Azi i s-a plâns domnului Lică: „Mi-a ieşit 7 la urină, maică, nu mai e ca pe vremuri, he-he…”. Are un „he-he” anume, ce nu lasă loc de replică, aşa că dl. Lică nu va afla cum era urina aia bună, de demult.

%d blogeri au apreciat: