– Adriane, nu te-am recunoscut!
Galant, dl. Lică o salutase politicos, deşi n-o ştia. Erau singuri în faţa blocului. Femeia avea în jur de 35 de ani. Era înaltă, avea un pardesiu albastru, care lăsa să i se ghicească şoldurile şi sânii. Privelişte reconfortantă. Femeia îl scruta cu o privire mirată, răsfăţată. Îl ruga din ochi să fie Adrian şi s-o ierte că nu-l recunoscuse.
– Îmi pare rău, nu sunt Adrian, a dezamăgit-o dl. Lică.
Şi i-a fost ciudă. De ce să nu fie Adrian, cu o aşa femeie lângă?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 