Dl. Lică e incapabil să ofere bacşişul potrivit. Ba e prea generos, ba de-a dreptul zgârcit. Uneori îl ajută schema 10%, dar nu mereu.
Ieri a dus maşina la o spălătorie: 20 de lei, preţul corect. După ce a achitat, în buzunar îi rămăseseră o bancnotă de 5 şi două de 1 leu. I-a întins băiatului care făcuse treaba cele două bancnote mici. „Ce pot să-mi cumpăr cu ăştia?”, a făcut tipul cu nădragii uzi.
Dl. Lică n-a răspuns. A considerat că întrebarea e retorică. „Dar cât i-or da alţii? Oare cât o câştiga, dacă n-are ce face cu doi lei? Deci, se cheamă că l-am jignit?”, îşi spunea dl. Lică atunci când, dându-se jos din maşină, în faţa blocului, a găsit cele două bancnote răsucite şi înfipte într-o deschizătură a portbagajului. Aşa că a luat banii şi a cumpărat o pâine cu semniţe.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 